Patru materii, 90 de întrebări: cum se împarte de fapt punctajul

Înainte să deschizi orice culegere, uită-te lung la structura probei. Pe formatul sesiunilor recente, subiectul are 90 de întrebări rezolvate în trei ore, iar cele patru materii nu atârnă deloc egal în punctaj:

Citit cinstit, tabelul spune două lucruri. Primul: 40 din cele 90 de puncte vin dintr-o singură materie — româna decide concursul, orice altceva doar îl ajustează. Al doilea: nu există materie „de umplutură”. La concurență strânsă, cele 15 întrebări de civică ori de limbă străină despart candidații la fel de nemilos ca oricare altele. Pregătirea serioasă copiază aceste proporții, nu preferințele personale — iar pe pagina de exemple vezi cum sună, concret, întrebările fiecărui bloc.

Blocul de 40 de întrebări nu îți cere comentarii literare, curente sau autori. Se lucrează pe limbă, la firul ierbii: forme corecte, acorduri, punctuație, sensuri de cuvinte. E o probă de precizie, nu de cultură generală — iar asta schimbă complet felul în care are sens să înveți.

Zonele care taie punctaje sunt cam aceleași, sesiune după sesiune:

• acordul, mai ales „însuși/înșiși/înseși” și acordul făcut „după ureche”, prin atracție;
• cratima și ortogramele: „sa/s-a”, „va/v-a”, „numai/nu mai”;
• pluralele cu două forme acceptate și cele cu una singură;
• paronimele și pleonasmele strecurate în enunțuri aparent banale;
• numeralul, capitolul pe care aproape nimeni nu-l mai repetă după gimnaziu.

Greșeala clasică e pregătirea pe instinct: alegi varianta care „sună bine”. Numai că limba vorbită zi de zi nu coincide cu norma, iar grilele apasă exact pe diferența asta. Antrenamentul care funcționează e simplu și incomod: rezolvi pe materie, iar la fiecare greșeală scrii regula, nu doar răspunsul corect. După câteva sute de grile, regulile încep să-ți vină singure.

Cele 20 de întrebări de legislație nu verifică păreri sau interpretări, ci litera textului: cine face, ce face, în ce termen, cu ce excepții. Diferența dintre „poate” și „trebuie”, dintre o enumerare completă și una din care lipsește un element — acolo se dau și se pierd punctele.

Dacă răspunsul tău începe în gând cu „parcă era ceva de genul...”, punctul e deja pe jumătate pierdut.

Scurgerile de puncte vin din trei obiceiuri: învățatul din conspecte care parafrazează legea (grila citează formularea oficială, nu parafraza), amestecarea instituțiilor cu atribuții asemănătoare și săritul peste negații și excepții, care răstoarnă sensul întregii fraze.

Antrenamentul corect leagă lectura de verificare imediată: citești un articol, apoi rezolvi grile pe el cât textul e proaspăt. Aproximativ două treimi din grilele de antrenament au explicație cu temei legal, așa că o greșeală te trimite înapoi la articolul exact, nu la o impresie vagă. Așa se construiește memoria de care ai nevoie în sală — pe formulări, nu pe idei generale.

Blocul acesta pare prietenos și tocmai de aceea e periculos: mulți candidați nu-i dau nicio oră de pregătire, pe motiv că „e de bun-simț”. Pe subiect, bunul-simț neantrenat se transformă surprinzător de repede în răspunsuri date la nimereală.

Greșeala tipică e graba. La logică, cine răspunde din reflex pierde fix la enunțurile cu „NU”, „doar dacă” sau „întotdeauna”. Antrenamentul cel mai onest rămân blocurile de 15 întrebări din subiectele anilor trecuți, rezolvate cronometrat: par puține până când cheia îți arată câte s-au dus pe neatenție, nu pe neștiință.

Ultimele 15 întrebări se dau într-o singură limbă, engleză sau franceză — subiectul are câte o variantă pentru fiecare. Nu e probă de traducere și nici de conversație: se verifică vocabular și structuri prinse în propoziții și situații concrete, de la timpuri verbale și prepoziții până la sensul unui cuvânt în context.

Două greșeli revin constant. Prima: încrederea în „engleza din filme” — a înțelege o replică nu e totuna cu a recunoaște forma corectă dintre variante aproape identice. A doua: amânarea alegerii între cele două limbi, care taie în două un timp de pregătire și așa scurt.

Alege limba în care ești mai sigur și rămâi la ea până la concurs. Iar dacă stai în cumpănă, cele două subiecte din sesiunea 2025, deschise integral gratuit — varianta cu engleză și cea cu franceză —, sunt cel mai cinstit arbitru: le rezolvi pe amândouă și compari nu doar scorul, ci și cât de sigur te-ai simțit pe fiecare. De acolo încolo, totul e rutină: grile pe limba aleasă, cu accent pe structurile care ți-au scăpat.

Circuitul de mai jos e descris pe română, pentru că acolo e miza cea mai mare, dar funcționează identic pe orice bloc — se schimbă doar timpul alocat, după proporția 40–20–15–15.

1. Diagnoză scurtă

   Rezolvă cele 30 de întrebări gratuite ale materiei, fără nicio pregătire înainte. Nu scorul contează, ci lista zonelor în care ai ezitat.

2. Lucru pe zonele slabe

   Ia grile pe materie și, la fiecare greșeală, notează regula încălcată, nu doar litera corectă. O greșeală înțeleasă valorează mai mult decât zece răspunsuri nimerite din inerție.

3. Reluarea greșelilor

   Greșelile se strâng separat în aplicație, ca să le poți relua în bloc după câteva zile. Dacă a doua oară răspunzi corect și știi de ce, zona s-a închis.

4. Subiect întreg, cronometrat

   Închide ciclul cu un subiect oficial din anii trecuți, pe timpul real al probei. Subiectele vechi sunt reproduse ca în original, cu cheia lor, așa că simți exact tonul concursului.

Material ai de unde alege: 44 de subiecte complete din sesiunile 2017–2025 și peste 9.000 de grile de antrenament, împărțite pe cele cinci bănci ale probei — româna, legislația, civica și logica, engleza și franceza. Cum le așezi în săptămâni ține de planul tău de lucru.

Restul site-ului completează pagina asta: ghid: proba scrisă pentru ordinea în care înveți, grile din admitere ca să vezi întrebările reale, iar exercițiul propriu-zis e în aplicație.