Titlul III din Constituție: autoritățile publice, cu termenele și majoritățile care cad în grile

În tematica 2026 a școlilor postliceale M.A.I., capitolul «III. Legislația specifică Ministerului Afacerilor Interne, precum și a instituțiilor politice ale statului» (20% din test) are secțiunea B, „Instituții politice ale statului: Parlamentul României; Președintele României; Guvernul României; administrația publică; autoritatea judecătorească”. Bibliografia o acoperă cu „Constituția României (Titlul III)”. Titlul II se cere separat, la civică (drepturile și libertățile), iar grile pe toată Constituția sunt pe pagina grile din Constituția României.

Articolele de aici sunt verificate pe forma în vigoare la 25.09.2026: Constituția republicată în 2003, după revizuirea prin Legea nr. 429/2003, singura de până acum. Revizuirea a renumerotat articolele, așa că în materialele de dinainte de 2003 numerele diferă. Curtea Constituțională (Titlul V) nu face parte din porțiune, dar apare în Titlul III: validează alegerea Președintelui și e consultată la suspendarea lui.

Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”, alcătuit din Camera Deputaților și Senat (art. 61). Camerele sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani, prelungit de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență. Organizațiile minorităților naționale care nu întrunesc voturile necesare au dreptul la câte un loc de deputat.

• Ședințele comune sunt enumerate la art. 65 alin. (2): printre ele, mesajul Președintelui, bugetul, mobilizarea și starea de război, numirea directorilor serviciilor de informații (la propunerea Președintelui) și a Avocatului Poporului.
• Mandatul e reprezentativ; orice mandat imperativ e nul. Calitatea de deputat sau senator e incompatibilă cu orice funcție publică de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului (art. 71).
• Imunitatea (art. 72): parlamentarii nu răspund juridic pentru voturile și opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului; pentru alte fapte pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei, după ascultarea lor. Urmărește Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, judecă Înalta Curte. În flagrant pot fi reținuți și percheziționați.
• Inițiativa cetățenească nu poate privi problemele fiscale, pe cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea. Președintele poate cere reexaminarea legii o singură dată.

Președintele reprezintă statul, e garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale și exercită funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate. E ales pentru 5 ani, cel mult două mandate, care pot fi succesive. În primul tur câștigă cine are majoritatea voturilor alegătorilor înscriși în listele electorale; altfel urmează turul al doilea, între primii doi. Curtea Constituțională validează alegerea, iar jurământul se depune în fața Camerelor, în ședință comună. În timpul mandatului nu poate fi membru de partid.

• Guvernul: desemnează candidatul la funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere; la remaniere, revocă și numește miniștri la propunerea primului-ministru, dar dacă se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, doar cu aprobarea Parlamentului (art. 85). Poate participa la ședințele Guvernului despre politica externă, apărare și ordine publică și le prezidează (art. 87).
• Dizolvarea Parlamentului (art. 89): după consultări, dacă Parlamentul nu a acordat votul de încredere în 60 de zile de la prima solicitare și după respingerea a cel puțin două solicitări de investitură. O singură dată pe an; niciodată în ultimele 6 luni ale mandatului prezidențial sau în stare de mobilizare, război, asediu ori urgență.
• Apărarea și măsurile excepționale: e comandantul forțelor armate și președintele CSAT; declară mobilizarea cu aprobarea prealabilă a Parlamentului (excepțional, ulterior, în cel mult 5 zile); la agresiune armată, mobilizare sau război, Parlamentul aflat în afara sesiunii se convoacă de drept în 24 de ore. Instituie starea de asediu sau de urgență și cere încuviințarea Parlamentului în cel mult 5 zile, iar Parlamentul, dacă nu e în sesiune, se convoacă de drept în cel mult 48 de ore (art. 92–93).
• Alte atribuții (art. 94): conferă decorații și titluri de onoare, acordă gradele de mareșal, general și amiral, numește în funcții publice, acordă grațierea individuală.
• Vacanța și interimatul: la vacanță, Guvernul organizează alegeri în 3 luni. Interimatul îl asigură, în ordine, președintele Senatului sau președintele Camerei Deputaților, care nu poate adresa mesaje Parlamentului, nu îl poate dizolva și nu poate cere referendum (art. 98, cu trimitere la art. 88–90).
• Actele: decrete, publicate în Monitorul Oficial — nepublicarea atrage inexistența; unele se contrasemnează de primul-ministru (art. 100).

Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe și exercită conducerea generală a administrației publice; e alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică. Investitura (art. 103): Președintele desemnează candidatul după consultarea partidului cu majoritate absolută sau a partidelor parlamentare; candidatul cere, în 10 zile, votul de încredere asupra programului și a întregii liste; Camerele votează în ședință comună, cu majoritatea deputaților și senatorilor. Membrii Guvernului depun jurământul individual, în fața Președintelui.

• Incompatibilitatea e simetrică cu a parlamentarilor: membrul Guvernului nu poate avea altă funcție publică de autoritate, cu excepția celei de deputat sau senator.
• Președintele nu îl poate revoca pe primul-ministru (art. 107). Interimatul unui ministru durează cel mult 45 de zile.
• Actele Guvernului: hotărâri (pentru organizarea executării legilor) și ordonanțe (în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar cele de urgență în situații extraordinare — art. 108 și 115). Le semnează primul-ministru, le contrasemnează miniștrii care le pun în executare; nepublicarea atrage inexistența. Hotărârile cu caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.
• Răspunderea: politic, numai în fața Parlamentului, solidar. Urmărirea penală a membrilor Guvernului o pot cere numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele; trimiterea în judecată atrage suspendarea din funcție; judecă Înalta Curte de Casație și Justiție.
• Încetarea mandatului: la validarea alegerilor parlamentare generale. Guvernul e demis la retragerea încrederii, când primul-ministru demisionează, își pierde drepturile electorale, devine incompatibil sau decedează, ori când nu își poate exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile (art. 110).

Guvernul răspunde la întrebări și interpelări, iar o singură Cameră poate adopta o moțiune simplă. Retragerea încrederii se face însă doar prin moțiune de cenzură, a ambelor Camere, în ședință comună.

Angajarea răspunderii (art. 114) se face asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege; o moțiune de cenzură se poate depune în 3 zile. Dacă Guvernul nu e demis, proiectul se consideră adoptat.

Administrația publică

• Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului; autoritățile administrative autonome se înființează prin lege organică (art. 116–117).
• Statutul cadrelor militare se stabilește prin lege organică (art. 118) — de aici Legea nr. 80/1995. Activitățile militare sau paramilitare în afara unei autorități statale sunt interzise.
• Administrația locală se întemeiază pe descentralizare, autonomie locală și deconcentrarea serviciilor publice. Consiliile locale și primarii sunt autorități administrative autonome; consiliul județean coordonează consiliile comunale și orășenești.
• Prefectul (art. 123): Guvernul numește câte unul în fiecare județ și în municipiul București; e reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile deconcentrate. Între prefect și autoritățile locale nu există raporturi de subordonare; prefectul le poate ataca actele în contencios administrativ, iar actul atacat e suspendat de drept.

Autoritatea judecătorească

• Justiția se înfăptuiește în numele legii; e unică, imparțială și egală pentru toți. Judecătorii numiți de Președinte sunt inamovibili; funcția e incompatibilă cu oricare alta, cu excepția celor didactice din învățământul superior.
• Instanțele extraordinare sunt interzise; cele specializate se pot înființa prin lege organică.
• Ministerul Public: procurorii lucrează în parchete, pe lângă instanțe, după principiile legalității, imparțialității și controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Parchetele conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare (art. 131).
• CSM, garantul independenței justiției, are 19 membri: 14 aleși de magistrați și validați de Senat (9 judecători, 5 procurori), 2 reprezentanți ai societății civile aleși de Senat și 3 membri de drept — ministrul justiției, președintele Înaltei Curți și procurorul general. Mandatul: 6 ani; președintele CSM, un an, fără reînnoire, ales dintre cei 14 magistrați. CSM propune Președintelui numirea judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari.

• Majoritatea membrilor sau a celor prezenți: legile organice — a membrilor; legile ordinare — a celor prezenți.
• O treime, o pătrime, două treimi: sesiunea extraordinară — o treime din deputați sau din senatori; propunerea de suspendare a Președintelui — o treime din deputați și senatori, împreună; moțiunea de cenzură — o pătrime; punerea sub acuzare — două treimi.
• Ordinea interimatului: întâi președintele Senatului.
• Grațierea: individuală — Președintele; colectivă — prin lege organică.
• Termene vecine: 20 de zile (promulgare, întrunirea Parlamentului), 10 zile (după reexaminare; cererea votului de încredere), 3 zile (dezbaterea moțiunii, depunerea moțiunii după angajarea răspunderii, intrarea în vigoare a legii), 5 zile (aprobarea mobilizării declarate excepțional, încuviințarea stării de asediu sau de urgență, convocarea Camerelor pentru o ordonanță de urgență), 48 de ore (convocarea Parlamentului la starea de asediu sau de urgență), 24 de ore (la agresiune armată, mobilizare sau război).