Ce reglementează și cine îl are în bibliografie
Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010, aplicabil din 1 februarie 2014 — reglementează procesul penal: cine sunt participanții, cum se strâng și se apreciază probele, ce măsuri se pot lua față de o persoană, cum se face urmărirea penală și judecata. Pentru polițistul din poliția judiciară e, practic, procedura de lucru de zi cu zi.
La concursurile TCO și sursă externă apare în bibliografiile specializărilor ordine publică, investigații criminale, criminalistică, poliție rutieră, arme și explozivi, criminalitate economică, tactică polițienească, conducere auto, anticorupție (DGA), transporturi, informare și relații publice, siguranță școlară, acțiuni speciale, crimă organizată, Poliția de Frontieră și cazier judiciar. Atenție: unele specializări care au Codul penal nu au și procedura — resurse umane, permise și înmatriculări, pașapoarte. La masterul profesional, codul e în tematica pe care o folosim, fără porțiuni delimitate. La școlile de agenți nu se cere.
Structura: două părți, câte șase titluri
| Partea generală | Art. | Partea specială | Art. |
|---|---|---|---|
| I. Principiile și limitele aplicării legii procesuale | 1–13 | I. Urmărirea penală | 285–341 |
| II. Acțiunea penală și acțiunea civilă | 14–28 | II. Camera preliminară | 342–348 |
| III. Participanții în procesul penal | 29–96 | III. Judecata | 349–477¹ |
| IV. Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii | 97–201 | IV. Proceduri speciale | 478–549¹ |
| V. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale | 202–256 | V. Executarea hotărârilor penale | 550–601¹ |
| VI. Acte procesuale și procedurale comune | 257–284 | VI. Dispoziții finale | 602–603 |
Pentru concursurile de poliție contează aproape exclusiv partea generală și Titlul I din partea specială (urmărirea penală). Camera preliminară, judecata și căile de atac sunt treaba instanței și apar rar în bibliografii.
Ce porțiuni cer bibliografiile
| Specializarea | Ce cere |
|---|---|
| Ordine publică | acțiunea penală; participanții, cu competența organelor de urmărire penală; probele (reguli generale, audierea, percheziția, expertiza, cercetarea la fața locului, mijloacele materiale, înscrisurile); măsurile preventive; citarea și mandatul de aducere; urmărirea penală |
| Investigații criminale | titlurile II–V din partea generală (cu excepții în Titlul III), citarea, urmărirea penală (dispozițiile generale, sesizarea, efectuarea urmăririi) și procedura dării în urmărire (art. 521–526) |
| Criminalistică | Titlul IV — probele, cu identificarea, percheziția, expertiza, cercetarea la fața locului, fotografierea și amprentele |
| Transporturi | partea generală, titlurile III, IV și V |
| Informare și relații publice | partea generală și urmărirea penală |
| Siguranță școlară | art. 16 și sesizarea organelor de urmărire penală (inclusiv plângerea prealabilă) |
| Cazier judiciar | acțiunea penală, competența organelor de urmărire, măsurile preventive și celelalte măsuri procesuale, urmărirea penală, reabilitarea, executarea hotărârilor |
Celelalte bibliografii citează codul fără porțiuni. Nucleul care revine în majoritatea lor: participanții, probele, măsurile preventive și urmărirea penală.
Principiile și participanții: cine e cine
Titlul I se cere pe principii formulate precis: prezumția de nevinovăție (art. 4 — orice îndoială rămasă după administrarea probelor se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului), ne bis in idem (art. 6), caracterul echitabil și termenul rezonabil (art. 8), dreptul la apărare (art. 10). Separarea funcțiilor judiciare (art. 3) enumeră patru funcții: de urmărire penală, de dispoziție asupra drepturilor și libertăților în faza de urmărire, de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și de judecată.
Art. 29 spune că participanții sunt organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali și alți subiecți procesuali. Organele judiciare (art. 30) sunt cinci: organele de cercetare penală, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară și instanțele.
Părțile (art. 32)
Inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente. Inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală (art. 82).
Subiecții procesuali principali (art. 33)
Suspectul și persoana vătămată. Persoana vătămată devine parte — parte civilă — numai dacă exercită acțiunea civilă în procesul penal (art. 84).
Organele de urmărire penală (art. 55) sunt procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale. Poliția judiciară are competența generală: face urmărirea penală pentru orice infracțiune care nu e dată prin lege altui organ (art. 57). Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată în cazurile din art. 16 — de la „fapta nu există” până la autoritatea de lucru judecat și transferul de proceduri; enumerarea (lit. a–j) se învață întreagă.
Probele și măsurile preventive
Proba e orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea autorului și la cunoașterea împrejurărilor cauzei (art. 97); ea se obține prin mijloace de probă — declarații, înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale, orice alt mijloc neinterzis de lege — iar modalitatea legală de obținere se numește procedeu probatoriu. Probele obținute prin tortură și cele obținute nelegal nu pot fi folosite (art. 102). Art. 138 enumeră zece metode speciale de supraveghere sau cercetare, de la interceptarea comunicațiilor și investigatorii sub acoperire la livrarea supravegheată și datele de trafic și de localizare.
Percheziția domiciliară se dispune, în cursul urmăririi penale, de judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea procurorului (art. 158), și nu poate începe înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepția infracțiunii flagrante sau a unui local deschis publicului la acea oră (art. 159).
| Măsura preventivă | Cine o dispune (în urmărire) | Durata |
|---|---|---|
| Reținerea (art. 209) | organul de cercetare penală sau procurorul | cel mult 24 de ore |
| Arestarea preventivă (art. 226, 236) | judecătorul de drepturi și libertăți, la propunerea procurorului | cel mult 30 de zile; prelungiri de câte cel mult 30 de zile; în total cel mult 180 de zile |
Lista completă a măsurilor preventive (art. 202) are cinci elemente: reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă. Condiția comună: probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune, plus necesitatea și proporționalitatea măsurii.
Sesizarea și urmărirea penală, pas cu pas
- Sesizarea (art. 288): prin plângere, denunț, actele altor organe de constatare sau din oficiu. Plângerea vine de la cel vătămat prin infracțiune (art. 289); denunțul, de la orice persoană fizică sau juridică (art. 290).
- Flagrantul (art. 293): infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după. Organele de ordine publică întocmesc proces-verbal și îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.
- Începerea urmăririi penale (art. 305): se dispune cu privire la faptă, chiar dacă autorul e cunoscut. Când există bănuiala rezonabilă față de o persoană, urmărirea continuă față de ea și aceasta devine suspect; măsura organului de cercetare se confirmă de procuror în 3 zile.
- Punerea în mișcare a acțiunii penale (art. 309): numai de procuror, prin ordonanță. Din acest moment suspectul devine inculpat.
- Rezolvarea cauzei (art. 327): rechizitoriu (trimitere în judecată) sau ordonanță de clasare ori de renunțare la urmărire. Renunțarea e posibilă la infracțiunile pedepsite cu amendă sau cu închisoare de cel mult 7 ani, când nu există interes public (art. 318).
Urmărirea penală e nepublică (art. 285). Pentru infracțiunile la care legea cere plângere prealabilă, aceasta se depune în 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat de faptă (art. 296).
Termenele, capcanele și ordinea de învățare
Cea mai fină capcană e calculul termenelor. La termenele procedurale pe ore sau pe zile nu se socotește nici ora (ziua) de început, nici cea în care termenul se împlinește; dacă ultima zi e nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare (art. 269). La măsurile preventive și la cele restrictive de drepturi e invers: ziua de început și cea de sfârșit intră în durată (art. 271). Iar în Codul penal (art. 186) luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte.
- Suspect sau inculpat. Suspectul e subiect procesual principal; inculpatul e parte. Trecerea o face punerea în mișcare a acțiunii penale, de către procuror. Codul actual nu mai folosește noțiunea de „învinuit”.
- Cine dispune. Reținerea: organul de cercetare penală sau procurorul. Arestarea preventivă și percheziția domiciliară, în urmărirea penală: judecătorul de drepturi și libertăți. Grila mută exact organul.
- Plângere sau denunț. Plângerea privește o vătămare cauzată chiar celui care o face; denunțul e încunoștințarea despre o infracțiune, făcută de orice persoană fizică sau juridică.
Ordinea de lucru: Titlul I și art. 14–16, apoi participanții, probele, măsurile preventive și urmărirea penală, în această ordine — fiecare bloc se sprijină pe cel dinainte. Articolele de pe această pagină sunt verificate pe forma în vigoare la 24.09.2026 (ultima modificare consolidată: 13.06.2026); codul se modifică des și are multe decizii ale Curții Constituționale, deci învață din forma în vigoare la data concursului.
Verifică-te
1. Persoana vătămată este parte în procesul penal?
Nu, prin simpla calitate: e subiect procesual principal (art. 33). Devine parte — parte civilă — dacă exercită acțiunea civilă în procesul penal (art. 84).
2. Cine poate dispune reținerea și pentru cât timp?
Organul de cercetare penală sau procurorul, pentru cel mult 24 de ore (art. 209).
3. La ce oră poate începe o percheziție domiciliară într-o locuință, fără flagrant?
Între 6,00 și 20,00 (art. 159 alin. 3). Excepțiile: infracțiunea flagrantă și localul deschis publicului la acea oră.
4. Cine pune în mișcare acțiunea penală?
Numai procurorul, prin ordonanță, când există probe că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreun caz din art. 16 (art. 309).
5. În ce termen se depune plângerea prealabilă?
În 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei (art. 296 alin. 1).
Întrebări frecvente
Ce părți din Codul de procedură penală se cer la TCO?
Nucleul comun e partea generală — participanții, probele, măsurile preventive — și urmărirea penală din partea specială. Unele specializări restrâng mult materia (criminalistica cere în principal probele; siguranța școlară, art. 16 și sesizarea), iar altele o lasă nedelimitată. Lista exactă e în anunțul concursului.
Care e diferența dintre suspect și inculpat?
Suspectul este persoana față de care există bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art. 77). Devine inculpat, deci parte în proces, când procurorul pune în mișcare acțiunea penală împotriva sa (art. 82, 309).
Cât poate dura arestarea preventivă în cursul urmăririi penale?
Se dispune pentru cel mult 30 de zile, se poate prelungi de fiecare dată cu cel mult 30 de zile, iar durata totală în urmărirea penală nu poate depăși 180 de zile (art. 226, 236).
Se dă Codul de procedură penală la școlile de agenți?
Nu. Tematica școlilor de agenți cuprinde Constituția și legislația de organizare a M.A.I. Procedura penală apare la concursurile TCO și sursă externă și la masterul profesional.
Mai departe
Codul penal pentru TCO, sursă externă și master: ce porțiuni cer bibliografiile, noțiunile din partea generală și infracțiunile care revin în grile.
Legislația pentru TCO și masterActele normative din bibliografiile TCO, sursă externă și master profesional, act cu act: ce se cere, cum citești bibliografia, în ce ordine înveți.
Master profesionalActele normative din tematică, grilă cu grilă, și subiectele sesiunilor anterioare.
TCO Investigații criminaleTematica TCO investigații criminale explicată: Codul penal aproape integral, procedura penală, cooperarea internațională, persoanele urmărite.