Ce este Codul penal și cine îl are în bibliografie
Codul penal — Legea nr. 286/2009, aplicabil din 1 februarie 2014 — spune ce fapte sunt infracțiuni, în ce condiții răspunde cineva penal și ce pedepse se aplică. Orice încadrare juridică pe care o face un polițist pornește de la el.
La școlile de agenți nu se cere (tematica lor e legislația de organizare a M.A.I. — vezi legislația pentru admitere). În schimb, la concursurile de trecere în corpul ofițerilor și sursă externă apare în bibliografiile specializărilor ordine publică, investigații criminale, poliție rutieră, arme și explozivi, criminalitate economică, tactică polițienească, conducere auto, resurse umane, anticorupție (DGA), transporturi, informare și relații publice, permise și înmatriculări, pașapoarte, siguranță școlară, acțiuni speciale, crimă organizată, Poliția de Frontieră și cazier judiciar. Lipsește, de regulă, la posturile tehnice sau administrative: laborator de criminalistică, secretariat, comunicații și informatică, financiar, logistică, implementare proiecte, aparatură medicală, protecția animalelor.
La masterul profesional al Academiei de Poliție, Codul penal e în tematica pe care o folosim, fără porțiuni delimitate. Lista exactă se verifică, de fiecare dată, în anunțul concursului la care te înscrii.
Cum e construit codul: două părți, 23 de titluri
Partea generală (art. 1–187) conține regulile care se aplică tuturor infracțiunilor. Partea specială (art. 188–446) descrie infracțiunile una câte una, cu pedeapsa fiecăreia. Grilele vin din amândouă, iar partea generală apare în aproape toate bibliografiile care delimitează porțiuni.
| Partea generală | Articole |
|---|---|
| I. Legea penală și limitele ei de aplicare | 1–14 |
| II. Infracțiunea | 15–52 |
| III. Pedepsele | 53–106 |
| IV. Măsurile de siguranță | 107–112¹ |
| V. Minoritatea | 113–134 |
| VI. Răspunderea penală a persoanei juridice | 135–151 |
| VII. Cauzele care înlătură răspunderea penală | 152–159 |
| VIII. Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei | 160–164 |
| IX. Cauzele care înlătură consecințele condamnării | 165–171 |
| X. Înțelesul unor termeni sau expresii | 172–187 |
Din partea specială contează, pentru poliție, mai ales primele opt titluri: infracțiunile contra persoanei (art. 188–227), contra patrimoniului (228–256¹), privind autoritatea și frontiera de stat (257–265), contra înfăptuirii justiției (266–288), de corupție și de serviciu (289–309), de fals (310–328), contra siguranței publice (329–366, inclusiv circulația pe drumurile publice și regimul armelor) și cele care privesc conviețuirea socială (367–384, cu ordinea și liniștea publică). Titlurile IX–XIII (electorale, securitate națională, forțele armate, genocid și crime de război, dispoziții finale) intră în bibliografie doar unde postul le cere — de pildă, securitatea națională la crimă organizată.
Ce porțiuni cer bibliografiile
Unele bibliografii scriu doar „Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare”, fără alte precizări — atunci tot codul e, formal, materie. Altele delimitează exact ce se cere, și merită citite cu atenție:
| Specializarea | Ce cere din Codul penal |
|---|---|
| Ordine publică | din partea generală: infracțiunea (fără unitate și pluralitate), categoriile pedepselor, regimul măsurilor de siguranță, minoritatea; din partea specială: contra persoanei, furtul, tâlhăria, abuzul de încredere, distrugerea, infracțiunile contra autorității, corupția și cele de serviciu, ordinea publică și familia |
| Investigații criminale | aproape toată partea generală și o parte specială largă (persoană, patrimoniu, autoritate și frontieră, justiție, falsuri în înscrisuri, criminalitate informatică, ordine publică) |
| Transporturi | partea generală, titlurile II–V; din partea specială: persoana, furtul, tâlhăria, distrugerea, corupția și serviciul, siguranța circulației pe căile ferate și pe drumurile publice, ordinea publică |
| Siguranță școlară | infracțiunea și minoritatea; din partea specială: persoană, furt, tâlhărie, abuzul de încredere, distrugerea, infracțiunile contra autorității (cu ultrajul), o parte din infracțiunile de serviciu (art. 296–301), conviețuirea socială |
| Informare și relații publice | doar partea specială: titlurile I, II, V, VI și VIII (art. 188–256, 289–328, 367–384) |
| Cazier judiciar | partea generală, titlurile II–X |
| Crimă organizată | codul, plus accente pe trafic de persoane, frontieră, fraude informatice, falsuri, securitate națională și confiscare (art. 112 și 112¹) |
Tiparul e clar: Titlul II (Infracțiunea) apare aproape în toate, iar din partea specială se cer infracțiunile cu care lucrează structura respectivă. Cu porțiuni, lucrezi strict pe ele; fără, pornești de la același nucleu.
Partea generală: noțiunile pe care se construiesc grilele
Infracțiunea (art. 15) este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Cele patru trăsături sunt și cheia întregului Titlu II: fiecare cauză care „scoate” o faptă din sfera infracțiunii lovește una dintre ele.
Vinovăția (art. 16) are trei forme: intenția (directă — urmărește rezultatul; indirectă — nu-l urmărește, dar îl acceptă), culpa (cu prevedere — prevede rezultatul, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce; fără prevedere — nu-l prevede, deși trebuia și putea) și intenția depășită. Fapta din culpă e infracțiune numai când legea o prevede expres.
Cauze justificative (art. 18–22)
Fapta nu e infracțiune și efectul se extinde asupra participanților: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămate (dar nu la infracțiunile contra vieții).
Cauze de neimputabilitate (art. 23–31)
Fapta nu poate fi imputată autorului: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația involuntară, eroarea, cazul fortuit. Efectul nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit.
Tentativa (art. 32–34) se pedepsește numai când legea prevede expres (de pildă, la omor, art. 188 alin. 2), cu limitele pedepsei reduse la jumătate; dacă legea prevede detențiunea pe viață și instanța s-ar orienta spre ea, tentativa se sancționează cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Autorul care se desistă sau împiedică producerea rezultatului înainte de descoperirea faptei nu se pedepsește. Participanții (art. 46–48): autorul și coautorii săvârșesc nemijlocit fapta; instigatorul determină, cu intenție, pe altul; complicele înlesnește sau ajută cu intenție — inclusiv prin promisiunea, dată înainte sau în timpul faptei, că va tăinui bunurile ori îl va favoriza pe făptuitor.
Pedepse, individualizare, minori, prescripție
Pedepsele principale sunt detențiunea pe viață, închisoarea (de la 15 zile la 30 de ani) și amenda (art. 53, 60, 61). Amenda se calculează în zile-amendă: între 30 și 400 de zile, iar suma pentru o zi-amendă e, în forma actuală, între 60 și 600 de lei — valori stabilite prin Legea nr. 116/2025.
| Instituția | Condiția principală | Termenul |
|---|---|---|
| Amânarea aplicării pedepsei (art. 83–84) | pedeapsa stabilită: amendă sau închisoare de cel mult 2 ani | termen de supraveghere de 2 ani |
| Suspendarea sub supraveghere (art. 91–92) | închisoare aplicată de cel mult 3 ani | între 2 și 4 ani, nu mai puțin decât pedeapsa |
| Liberarea condiționată (art. 100) | executarea a cel puțin 2/3 din pedeapsă (închisoare până la 10 ani) sau 3/4, dar nu mai mult de 20 de ani (peste 10 ani) | — |
Circumstanțele atenuante reduc limitele speciale cu o treime (art. 76); cele agravante permit aplicarea pedepsei până la maximul special, iar dacă acesta e neîndestulător, un spor de cel mult 2 ani la închisoare, care nu poate depăși o treime din maxim (art. 78). Ambele operează o singură dată, oricâte circumstanțe s-ar reține.
Minorii (art. 113–115): sub 14 ani nu răspund penal; între 14 și 16 ani răspund numai dacă au avut discernământ; de la 16 ani răspund potrivit legii. Minorilor li se aplică doar măsuri educative — neprivative (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică) sau privative (internarea într-un centru educativ ori de detenție).
Prescripția răspunderii penale (art. 154) se reține ca scară: 15 ani (detențiune pe viață sau închisoare peste 20 de ani), 10 ani (peste 10, până la 20), 8 ani (peste 5, până la 10), 5 ani (peste 1, până la 5), 3 ani (până la 1 an sau amendă). Nu se prescriu, între altele, genocidul, crimele contra umanității și de război, omorul și omorul calificat (art. 153).
Partea specială: infracțiunile care revin cel mai des
| Infracțiunea | Art. | Ce reții |
|---|---|---|
| Omorul | 188 | închisoare de la 10 la 20 de ani; tentativa se pedepsește |
| Omorul calificat | 189 | lista împrejurărilor (premeditare, interes material, cruzimi, asupra a două sau mai multe persoane etc.) |
| Uciderea din culpă | 192 | 1–5 ani; 2–7 ani la încălcarea regulilor unei profesii; limitele cresc cu jumătate la două sau mai multe victime |
| Lovirea sau alte violențe | 193 | 6 luni–3 ani sau amendă; cu leziuni de cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale, 1–5 ani sau amendă (limite din Legea nr. 116/2025); peste 90 de zile e vătămare corporală (art. 194) |
| Furtul / tâlhăria | 228 / 233 | 6 luni–3 ani sau amendă / 2–7 ani; tâlhăria = furt cu violență sau amenințare |
| Ultrajul | 257 | amenințarea, lovirea, vătămarea sau omorul contra funcționarului public care exercită autoritatea de stat: limitele se majorează cu o treime; dacă victima e polițist sau militar, cu jumătate (alin. 4) |
| Luarea / darea de mită | 289 / 290 | 3–10 ani / 2–7 ani; mituitorul care denunță înainte de sesizare nu se pedepsește |
| Abuzul în serviciu | 297 | 2–7 ani; dispoziția încălcată trebuie să fie dintr-o lege, o ordonanță sau alt act cu putere de lege |
| Conducerea sub influența alcoolului | 336 | îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge; 1–5 ani |
| Tulburarea ordinii și liniștii publice | 371 | 3 luni–2 ani sau amendă; cu violențe, 1–5 ani |
Definițiile din Titlul X se cer și ele: funcționarul public în sensul legii penale (art. 175), membrul de familie (art. 177), fapta săvârșită în public (art. 184) și calculul timpului (art. 186: luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă).
Unde se greșește și cum înveți
- Fracțiile. Tentativa: limitele se reduc la jumătate. Atenuantele: cu o treime. Ultrajul: se majorează cu o treime, iar contra unui polițist sau militar, cu jumătate. Uciderea din culpă a mai multor persoane: cu jumătate. Grila schimbă exact fracția.
- Justificativ sau neimputabil. Legitima apărare proporțională e cauză justificativă; depășirea limitelor din tulburare sau temere e exces neimputabil (art. 26). Sunt capitole diferite, cu efecte diferite.
- Intenție indirectă sau culpă cu prevedere. În ambele autorul prevede rezultatul; diferența e dacă îl acceptă.
- Cifrele vechi. Codul se modifică des — în 2025 s-au schimbat, între altele, limitele de la lovire și valoarea zilei-amendă. Învață din forma consolidată actuală, nu din culegeri vechi.
Ordinea de lucru care dă rezultate: Titlul II (Infracțiunea) întâi, apoi Titlul III (Pedepsele) cu Titlul V (Minoritatea), apoi Titlurile VII și X; abia după aceea partea specială, pe porțiunile din bibliografia ta. Fă-ți tabele cu pedepsele infracțiunilor cerute și o fișă separată cu toate fracțiile. Articolele de pe această pagină sunt verificate pe forma în vigoare la 24.09.2026 (ultima modificare consolidată: 23.07.2026); pentru concurs, descarcă forma în vigoare de pe portalul legislativ al Ministerului Justiției și lucrează grilele cu articolul alături.
Verifică-te
1. Un polițist respinge un atac material, direct, imediat și injust, iar apărarea e proporțională. Ce fel de cauză e?
Cauză justificativă — legitima apărare (art. 19). Fapta nu e infracțiune, iar efectul se extinde și asupra participanților (art. 18).
2. Cum se sancționează tentativa la o infracțiune pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani?
Numai dacă legea prevede că tentativa se pedepsește; limitele se reduc la jumătate, deci 5–10 ani (art. 33).
3. Un minor de 15 ani a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Răspunde penal?
Numai dacă se dovedește că a acționat cu discernământ (art. 113 alin. 2). Dacă răspunde, i se aplică o măsură educativă, nu o pedeapsă.
4. În cât timp se prescrie răspunderea penală pentru o infracțiune pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani?
5 ani — maximul special (5 ani) intră în categoria „peste 1 an, dar nu peste 5 ani” (art. 154 alin. 1 lit. d).
5. Mituitorul denunță fapta după ce organul de urmărire penală fusese deja sesizat. Mai beneficiază de nepedepsire?
Nu. Art. 290 alin. (3) cere ca denunțul să fie făcut înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.
Întrebări frecvente
Se dă Codul penal la admiterea în școlile de agenți de poliție?
Nu. Tematica școlilor postliceale cuprinde Constituția și legislația de organizare a M.A.I. Codul penal apare la concursurile TCO și sursă externă, pe majoritatea specializărilor operative, și la masterul profesional.
Trebuie învățat tot Codul penal pentru TCO?
Numai dacă bibliografia specializării nu delimitează porțiuni. Chiar și atunci, începe cu Titlul II din partea generală, care se cere aproape peste tot, și continuă cu infracțiunile specifice structurii pentru care candidezi.
Ce diferență e între cauzele justificative și cele de neimputabilitate?
Cauzele justificative (art. 18–22) fac ca fapta să nu fie infracțiune pentru nimeni, inclusiv pentru participanți. Cauzele de neimputabilitate (art. 23–31) privesc persoana autorului: fapta rămâne nejustificată, dar nu-i poate fi imputată lui.
De unde iau forma corectă a Codului penal?
Din forma consolidată de pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, la data concursului. Codul se modifică des, iar un text vechi îți dă cifre greșite.
Mai departe
Codul de procedură penală pentru TCO și master: participanții, probele, măsurile preventive, sesizarea și urmărirea penală, cu termenele care se cer în grile.
Legislația pentru TCO și masterActele normative din bibliografiile TCO, sursă externă și master profesional, act cu act: ce se cere, cum citești bibliografia, în ce ordine înveți.
TCO și sursă externăLegislația și domeniile de specialitate, pe fiecare structură, cu testele anilor anteriori.
TCO Investigații criminaleTematica TCO investigații criminale explicată: Codul penal aproape integral, procedura penală, cooperarea internațională, persoanele urmărite.