Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2011: fraza la română, detaliul la istorie

După cele două variante din 2010, arhiva sesiunii din 2011 are un singur set pe disciplină: limba română, istoria românilor și câte un test la engleză, franceză, germană și rusă, fiecare cu 30 de întrebări. Tipurile de itemi nu s-au schimbat, dar s-a schimbat proporția lor.

Din subiecte reiese formatul pe disciplină — 30 de întrebări cu câte patru variante —, nu și durata probei. Azi, Regulamentul de admitere din 2026 prevede un test grilă din trei discipline, cu 30 de întrebări pe disciplină, notate separat, și 3 ore pentru toată proba.

La istorie, testul e împărțit în trei blocuri: întâi zece întrebări cu alegere simplă, apoi o serie lungă de perechi de enunțuri — jumătate din test —, iar la final cinci ordonări cronologice. La română, primele întrebări sunt de fonetică și morfologie, dar de la mijlocul testului încolo aproape totul e analiză sintactică: tipuri de subordonate, număr de propoziții, funcții ale unor cuvinte-capcană.

Începutul testului: fonetică și morfologie

Primele întrebări au verificat valorile literei „i” (vocală, semivocală sau „i” scurt, nesilabic, la finalul unor cuvinte), formele de feminin ale unor adjective și substantive, cuvintele compuse (inclusiv abrevierile), cuvintele care sunt în același timp polisemantice și omonime. Au urmat întrebări clasice de morfologie: participiul din diateza pasivă față de adjectivul provenit din participiu, un substantiv care arată ca un numeral, adjectivul pronominal relativ, pronumele reflexive amestecate cu cele personale, valoarea lui „niște” în patru contexte, cuvintele care pot deveni adverbe, scrierea formelor lui „același”.

Miezul testului: subordonatele

Aproape o treime din test a cerut felul subordonatelor. Temele recurente:

• subiectiva introdusă de „să” după verbe și expresii impersonale (de tipul „mă bucură să…”, „ar fi fost bine să…”, „îi place să…”), ușor de confundat cu o completivă directă;
• consecutiva față de finală: „ca să” și „pentru ca să” le pot introduce pe amândouă, iar sensul decide;
• atributivele și completivele indirecte introduse prin „ceea ce” și „tot ce” într-o frază lungă, de tip eseistic;
• numărul de propoziții într-o frază în care mai multe cuvinte interogative se coordonează („de unde, cum și de ce…”): fiecare cuvânt interogativ deschide propria propoziție, cu predicatul subînțeles;
• predicativa după un verb copulativ și cuvintele care nu pot introduce o temporală.

Funcțiile sintactice-capcană

Ultimele întrebări au luat cazurile în care funcția nu se vede din forma cuvântului: subiectul din construcții în care persoana e în dativ sau în acuzativ, un dativ care depinde de un substantiv, nu de verb, pronumele relativ în genitiv cu funcție de atribut, predicatul verbal la diateza pasivă, care seamănă cu un predicat nominal. Din aceeași familie de capcane era și o întrebare de la începutul testului: un substantiv în acuzativ care arată momentul fără prepoziție (tipul „iarna trecută”), de recunoscut ca substantiv, nu ca adverb.

Trei lucruri au făcut diferența în 2011. Primul: „niște”. Testul a dat patru enunțuri în care cuvântul pare să-și schimbe valoarea, iar răspunsul corect, după gramatica școlară, e că rămâne articol nehotărât în toate — pluralul lui „un” și „o”. Cine a tratat „niște” ca adjectiv nehotărât în unele contexte a pierdut punctul.

Al doilea: subiectul care nu arată a subiect. În „mă doare capul” sau „mi-e dor”, persoana care simte e în acuzativ sau în dativ, iar subiectul gramatical e lucrul simțit. Testul a pus această idee de mai multe ori, inclusiv într-o întrebare în care același substantiv apărea în patru enunțuri și trebuia spus în care e subiect.

Întreabă întotdeauna verbul: „ce mă doare?”, „ce îmi este?”. Răspunsul e subiectul, chiar dacă stă după verb și chiar dacă persoana din propoziție e alta.

Al treilea, mai mic: formele lui „același”. Feminin singular „aceeași”, masculin plural „aceiași”, feminin plural „aceleași”, iar la genitiv-dativ „aceluiași”, „aceleiași”, „acelorași”. În grilă, o singură literă despărțea varianta corectă de celelalte.

Perechile de enunțuri sunt tipul de item la care se pierd cele mai multe puncte, pentru că cer două judecăți independente plus una despre cauzalitate. În 2011 au fost cincisprezece din treizeci.

Ce teme au căzut

• Evul Mediu: o bătălie a lui Mihai Viteazul cu otomanii, ieșirea Moldovei la Marea Neagră, vasalitatea lui Petru Mușat față de Polonia, formațiunile politice pomenite în „Gesta Hungarorum” și în „Alexiada”.
• Originea românilor și limba: prima mențiune a identității etnice a românilor, teoria imigraționistă și răspunsul Școlii Ardelene, formarea limbii române literare și dialectele ei.
• Epoca modernă: programele boierești din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ordinea unor tratate încheiate de Poartă în secolele XVIII–XIX, protectoratul rusesc, un citat celebru despre Unire de atribuit autorului, revizuirea constituției din 1884, polemica în jurul teoriei lui Roesler.
• Secolul XX: formarea URSS, alianțele interbelice, pierderile teritoriale din 1940, nazismul și Holocaustul, instaurarea comunismului, deportările și eliberarea deținuților politici, constituția din 1948, Războiul Rece.
• După 1989: constituția din 1991, schimbarea de guvern după mineriada din septembrie 1991, legea electorală din 1992.

Detaliul care făcea enunțul fals

Aproape fiecare pereche falsă avea un singur element schimbat, restul fiind corect și familiar: o teorie mutată cu un secol mai devreme, formarea limbii literare plasată în alt secol, anul unui război din Orientul Apropiat decalat, anul constituției din 1991 schimbat, o lucrare a lui Lenin atribuită lui Marx, două voievodate cu localizările inversate, un teritoriu cedat în 1940 înlocuit cu altul, numele omului politic român trimis la Viena în 1940 schimbat, organul suprem al puterii din 1948 confundat cu altul.

Concluzia: la Academie nu ajunge să recunoști tema. Pentru fiecare eveniment important trebuie să știi cine, când, unde și ce anume s-a hotărât, pentru că oricare dintre aceste patru elemente poate fi cel falsificat.

Arhiva din 2011 are subiecte la engleză, franceză, germană și rusă. Față de 2010, engleza a coborât din zona expresiilor idiomatice și a urcat în cea a gramaticii de precizie.

Engleza

• verbele modale la trecut: diferența dintre „shouldn't have done”, „needn't have done” și „must have done” — regret, lucru inutil, deducție;
• condiționale cu inversiune și cu „as long as”, inversiunea după „no sooner… than”;
• question tags atipice, după „Let's…”;
• pasivul la prezent continuu cu verb cu prepoziție și pasivul personal de tipul „he is said to have…”;
• vorbirea indirectă: verbe introductive precum „remind” și „complain”, schimbarea timpurilor și a adverbelor de timp;
• substantive nenumărabile, „wish” și „would rather” cu trecutul perfect, prepoziții fixe după substantive și adjective.

Franceza

Franceza a insistat pe acordul participiului urmat de infinitiv, pe adverbele în „-emment” și „-ment”, pe adjectivele de culoare compuse (invariabile), pe partitiv după expresii de cantitate, pe substantivele care își schimbă sensul după gen, pe diferența dintre participiul prezent și adjectivul verbal, pe „quelque” față de „quel que”, pe prepozițiile de timp și pe pronumele interogative și relative. A existat și o traducere din română, cu concordanța timpurilor.

Germana și rusa

Germana a combinat gramatica (terminațiile adjectivului, genitivul după „wegen”, pronume relative cu prepoziție, „denn” față de „weil”, pasivul impersonal, dublul infinitiv) cu trei expresii idiomatice de explicat și trei traduceri din română. Rusa a verificat verbele de mișcare, aspectul verbal și cazurile.

O observație despre ritm: blocul de perechi de enunțuri consumă mai mult timp decât ordonările cronologice. Dacă simulezi subiectul din 2011, cronometrează separat acest bloc, ca să vezi cât te costă.

La istorie, subiectul din 2011 se așază aproape integral pe cele nouă teme din Anexa 5 a Regulamentului de admitere din 2026. „Strategikon”, teoria imigraționistă, Școala Ardeleană și polemica din jurul lui Roesler țin de „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”; voievodatele din „Gesta Hungarorum”, formațiunile din „Alexiada” și ieșirea Moldovei la mare, de „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”. Giurgiu, vasalitatea lui Petru Mușat și păcile de la Passarowitz, Kuciuk-Kainargi și Akkerman sunt în „Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității”; programele boierești, protectoratul rusesc și Unirea, în „Statul român modern”. Mica Înțelegere, Pactul Briand-Kellogg și pierderile din 1940 intră în „România și concertul european”; revizuirea din 1884 și constituțiile din 1948 și 1991, în „Constituțiile din România”.

Formarea URSS, Marx și Lenin, nazismul și Holocaustul sunt exact ce cere „Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice în România și în Europa”. Guvernele Rădescu și Groza, deportările, eliberarea deținuților politici din 1964, regimul Ceaușescu, guvernul Stolojan și legea electorală din 1992 țin de „România postbelică”, care include explicit „construcția democrației postdecembriste”; Planul Marshall, politica de stăvilire și Tratatul de pace de la Paris, de „România în perioada Războiului rece”. Cronologia NATO – Israel – Cuba e istorie universală fără legătură directă cu România: o înveți doar ca fundal.

La română, valorile literei „i” sunt în „Ortoepie și ortografie” (vocală, consoană, semivocală; corespondența sunet-literă); compusele, polisemia și omonimia, în „Vocabular”; participiul din pasiv și adjectivul participial, „niște”, formele lui „același”, cazurile și diferența dintre pronumele reflexiv și cel personal — numită ca atare în tematică —, în „Gramatică”. Miezul testului din 2011 cere însă o precizare: lista „Realizări propoziționale ale unor funcții sintactice” din 2026 numește atributiva, completivele, circumstanțialele de loc, timp și mod, cauzala și finala, dar nu subiectiva, predicativa sau consecutiva. Prioritate au deci tipurile numite; subiectivele din 2011 rămân un exercițiu bun de analiză, nu un capitol al tematicii. Formele se judecă după ultimele ediții DOOM, DEX și Îndreptar, cum cere nota din tematică.

La limbi, tematica 2026 are doar engleza, franceza și germana; testul de rusă rămâne exercițiu. Verbele modale, condiționalele, inversiunea, întrebările disjunctive, pasivul și vorbirea indirectă de la engleza din 2011 sunt toate numite în Anexa 5; la franceză, acordul participiului, partitivul și pronumele relative; la germană, declinarea adjectivului, pasivul și „traducere/retroversiune”.

Exerciții scrise de noi, pe temele care au decis punctajul în 2011.