Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2019: anul vocabularului

După anii cu mai multe serii, 2019 e simplu de descris: arhiva are un singur subiect pe disciplină, marcat „sesiunea august 2019, seria I, varianta A1”. Probele sunt cele cunoscute — limba română, istoria românilor și cinci limbi străine (engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă) —, câte 30 de întrebări pe disciplină.

O singură serie înseamnă și mai puțin material de antrenament decât în 2016–2018. În schimb, subiectul e bine echilibrat și are câteva trăsături care îl deosebesc limpede de anii vecini: la română, o porție mare de vocabular și de frazeologie; la istorie, aceeași structură în trei părți, cu o preferință vizibilă pentru relațiile internaționale; la engleză, vorbire indirectă și vocabular polițienesc.

Formatul probei se stabilește prin anunțul fiecărei sesiuni. Pentru formatul actual, vezi admiterea la Academia de Poliție.

Proba de română din 2019 a început cu fonetica, dar cu o insistență neobișnuită pe un singur fenomen: hiatul a apărut în trei întrebări — o dată „ce cuvinte conțin hiat”, o dată „ce cuvinte nu conțin”, o dată „în ce serie există hiat în toate”. Cine confundă hiatul cu diftongul a pierdut trei puncte dintr-o singură lacună. Au urmat literele ajutătoare din grupurile de tipul che, ghi și accentul.

Vocabularul, pe larg

Aproximativ o treime din probă a fost vocabular, mai mult decât în 2016–2018:

• frazeologia: patru expresii populare — de la „a băga mâna în foc” la „a o lua la sănătoasa” — cu sinonimele lor contextuale;
• sensul unor neologisme: o expresie latină folosită în corespondență, adjective ca „fortuit” sau „creponat”, sinonime neologice pentru cuvinte vechi;
• straturile vocabularului: arhaism față de regionalism, vocabular fundamental față de masa vocabularului;
• formarea cuvintelor: compuse într-un enunț și sufixe care doar par diminutivale sau augmentative, fără să fie;
• antonimele unor adjective descriptive.

Morfologie și sintaxă

La morfologie: adjectivele cu patru forme flexionare și cele invariabile (culori, dar și adjective ca „perspicace”), formele corecte de conjunctiv, conjuncțiile cauzale, locuțiunile adverbiale. Sintaxa a adus două lucruri de reținut. Primul: adverbul relativ „unde” a introdus, în patru fraze, patru subordonate diferite — predicativă, completivă indirectă, circumstanțială de loc, subiectivă. Al doilea: a revenit formatul cu enunțuri numerotate, de data asta cu cinci fraze, pentru a decide în care elementul de relație are funcție sintactică. Finalul a cerut funcțiile interogativelor „ce” și „care” și funcțiile aceluiași substantiv în trei enunțuri.

Vocabularul nu se învață în ultima lună. Expresiile, sensurile neologismelor și straturile lexicului se adună din lectură și dintr-un caiet ținut constant: cuvântul, sensul, un exemplu scris de tine.

Structura a rămas cea cunoscută din anii anteriori: zece întrebări cu un singur răspuns, zece itemi cu două enunțuri, zece itemi de cronologie. Ce s-a schimbat e accentul pe relațiile internaționale. Întrebările simple au cerut alianța României din 1883, momentul semnării Înțelegerii Balcanice, asediul Plevnei, Noaptea de cristal. Cronologiile au pus în ordine pactele anilor 1928–1940, momente ale Războiului Rece (NATO, Tratatul de la Varșovia, Planul Valev) și lideri sovietici, de la teroarea stalinistă la vizita lui Gorbaciov în România.

Perioada comunistă a avut o prezență constantă: epurările din conducerea partidului de la sfârșitul anilor ’50, schimbarea ministrului de externe din 1947, greva minerilor din Valea Jiului, sovromurile, moartea lui Ion Mihalache în închisoare, anul 1947 cu înscenarea de la Tămădău. Evul Mediu a venit prin cavalerii teutoni, domnii impuși de Iancu de Hunedoara și originile Țării Românești, iar epoca modernă prin documentul lui Ion Câmpineanu, legiuirile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor și reformele lui Cuza.

La itemii cu două enunțuri, 2019 a repetat un procedeu care apare an de an. Enunțurile false nu inventează evenimente; mută date, locuri sau urmări:

• anii intrării în vigoare a Regulamentelor Organice sunt inversați între Moldova și Țara Românească (corect: Țara Românească în 1831, Moldova în 1832);
• discursul de la Fulton e mutat cu un an (a fost ținut în 1946);
• anexarea Banatului de către Habsburgi e pusă pe seama păcii de la Belgrad, nu a celei de la Passarowitz;
• Tratatul de la Paris din 1856 e prezentat ca întărind protectoratul țarist, deși l-a înlăturat și a pus Principatele sub garanția colectivă a marilor puteri;
• un umanist italian e plasat la curtea polonă, deși a trăit la curtea regelui Ungariei.

Primul tip e cel mai perfid, pentru că ambii ani sunt „corecți” — doar că sunt puși la țara greșită. Același procedeu a revenit în 2020, cu instaurarea regimului fanariot (corect: Moldova în 1711, Țara Românească în 1716). Soluția: învață datele în pereche cu țara, nu separat, și verifică la fiecare enunț nu doar anul, ci și cui îi aparține.

La perechile cu legătură cauzală, întreabă-te dacă al doilea enunț ar fi avut loc fără primul. Dacă răspunsul e „da”, legătura nu e cauzală, chiar dacă evenimentele sunt din aceeași epocă.

Proba de engleză din 2019 a pus accent pe vorbirea indirectă: o propoziție condițională relatată, o rugăminte transformată în „asked … to” și un item despre alegerea verbului de relatare potrivit pentru o întrebare. În rest: condiționale mixte (trecut în condiție, prezent în consecință), întrebarea disjunctivă după un imperativ, construcția „the older …, the more …”, ordinea complementelor (loc, mod, timp), articolul zero cu funcții unice. A revenit și vocabularul de specialitate: probele care arată vinovăția, arestarea, suspectul, pregătirea polițiștilor pentru intervenții rapide.

La franceză, subiectul a pornit de la o pereche de paronime („raisonner” și „résonner”), un item „găsește intrusul” și vocabularul contravențiilor rutiere. Gramatica a cerut alegerea auxiliarului la verbe ca „descendre” și „sortir” (cu „avoir” când au complement direct), adjectivele de culoare invariabile, conjunctivul după „pour que” și după verbe de îndoială, viitorul anterior după „dès que” și relativul compus „laquelle” după prepoziție. La germană au apărut un proverb, relativele cu „dessen” și „was”, conjuncțiile „sodass”, „weil”, „solange” și terminațiile adjectivului. La rusă — sinonime, antonime, prepoziții și cazuri, participiul, vorbirea indirectă cu „чтобы”; la spaniolă — pronumele, cuvintele nehotărâte și o expresie cu „toro”.

Subiectul din 2019 e o simulare bună pentru finalul pregătirii, pentru că e echilibrat și nu are variante multiple. Dă-l cronometrat și compară rezultatul cu cel de la subiectele din 2018. Pentru anul următor, vezi subiectele din 2020; pentru exercițiu pe teme, româna la Academie și limbile străine la Academie.

Formatul din 2019 e și cel din regulamentul de admitere din 2026: test grilă la istorie, limba română și o limbă străină, câte 30 de întrebări pe disciplină, cu 3 ore pentru toată proba. Limba străină se alege însă doar dintre engleză, franceză și germană, așa că rusa și spaniola din 2019 rămân exercițiu.

La istorie, subiectul acoperă opt dintre cele nouă teme din Anexa 5. Poggio Bracciolini, Bonfini, Szamosközy și Xenopol țin de „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”. Cavalerii teutoni, formațiunile pomenite în „Alexiada” și în inscripția de la Mircea Vodă, Diploma cavalerilor ioaniți și „descălecatul” lui Negru Vodă intră în „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”; Iancu de Hunedoara, Călugăreni, Campania cea lungă, Vaslui și păcile de la Passarowitz și Belgrad, în „Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității”. Actul lui Câmpineanu, Regulamentele Organice, legiuirile Caragea și Callimachi și reformele lui Cuza sunt în „Statul român modern”; Plevna, alianța din 1883, Tratatul de la Paris, Mica Înțelegere, Înțelegerea Balcanică și pactele anilor 1928–1940, în „România și concertul european”; Marșul asupra Romei, Noaptea de cristal și Marea Teroare, în „Secolul XX – între democrație și totalitarism”; epurările din 1957, Tămădăul, sovromurile, moartea lui Ion Mihalache și greva din Valea Jiului, în „România postbelică”; Fulton, NATO, Planul Valev, Declarația din aprilie 1964 și Primăvara de la Praga, în „România în perioada Războiului rece”. A lipsit o singură temă, „Constituțiile din România” — de lucrat din alți ani, de pildă din subiectul din 2020.

La română, hiatul, literele ajutătoare și accentul țin de „Ortoepie și ortografie”, care numește explicit „diftong, triftong, hiat”. Expresiile populare intră la „îmbinări libere de cuvinte, locuțiuni”, neologismele la împrumuturi, iar compunerea, derivarea, sinonimele și antonimele sunt toate în „Vocabular”; arhaismele, regionalismele, vocabularul fundamental și masa vocabularului nu sunt numite. Seria de verbe copulative din 2019 — a părea, a rămâne, a deveni, a însemna — se regăsește exact în lista din tematică. Dintre cele patru subordonate introduse prin „unde”, predicativa și subiectiva lipsesc din lista „Realizări propoziționale” a tematicii, care numește completivele și circumstanțiala de loc; tot de acolo lipsește consecutiva din întrebarea „Ploua de s-au inundat străzile”. Iar subordonata din „Ea nu și-a dat seama unde a pus cartea”, numită în barem completivă indirectă, depinde de „a-și da seama de” și se analizează azi drept completivă prepozițională, noțiune numită explicit în tematica 2026.

La engleză, aproape toată proba se regăsește în Anexa 5: vorbirea indirectă, construcțiile condiționale mixte, întrebările disjunctive, structurile cu comparativul, ordinea cuvintelor în propoziție și articolul zero. La franceză sunt numite acordul participiului trecut, acordul adjectivului, conjunctivul și pronumele relative; la germană, subordonatele, pronumele relative și declinarea adjectivului.

Cinci itemi scriși de noi, pe modelul probelor din 2019.