Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2020: evenimente recunoscute după descriere

Subiectul din 2020 se păstrează în arhivă într-o singură variantă pe disciplină, fără serii: limba română, istoria românilor și cinci limbi străine — engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă —, câte 30 de întrebări fiecare. Structura probei de istorie e cea din anii anteriori: zece întrebări cu un singur răspuns, zece itemi cu două enunțuri, zece itemi de cronologie.

Ce îl face diferit e felul în care sunt formulate întrebările. La istorie, multe nu mai numesc evenimentul, ci îl descriu: o lege după porecla ei, o constituție după o instituție pe care a introdus-o, o adunare după strigătul rămas de la ea. La română, subiectul cere mult calcul: câte litere și câte sunete, câte complemente și câte atribute, câte predicate de fiecare fel. Ambele trăsături pedepsesc învățarea superficială, pe „recunoaștere”.

Formatul probei se stabilește prin anunțul fiecărei sesiuni; pentru cel actual, vezi admiterea la Academia de Poliție.

Proba de română a deschis cu două întrebări de numărat litere și sunete, pe cuvinte alese anume ca să încurce: grupuri ca „ch”, „gh”, „ci”, „ge”, „gi”, litera x, un împrumut englezesc. Urmează accentul și triftongii. Aici nu există scurtături: fiecare cuvânt se desface pe ciornă, sunet cu sunet.

Vocabular

Un cuvânt din subiectele vechi a revenit: „conjectură”, folosit în 2017 ca paronim greșit, a fost cerut acum prin sinonim. Au urmat antonimele contextuale ale unor cuvinte dintr-un text de Caragiale, sensul a două expresii, perechi de forme în care doar una e corectă (tip „delincvent”, nu „delicvent”), compusele, familia lexicală, antonimele formate cu elemente savante (-fil și -fob) și numele locuitorilor unor orașe și țări — inclusiv ai orașului Roman.

Morfologie și punctuație

Adjectivul pronominal de întărire la dativ, tipurile de numerale (inclusiv cel multiplicativ și cel adverbial), genitivul, „ce” cu valoare de adverb în exclamații, verbele copulative mai puțin evidente (a ajunge, a ieși, a se face), valorile morfologice ale unor cuvinte ca „asemenea” sau „firește”, pluralul unor substantive. Și o întrebare rară: rolul virgulei în patru enunțuri — după o interjecție, la o apoziție, între termenii unei repetiții, la vocativ. Punctuația, care nu apăruse în subiectele din 2016–2019, merită deci pregătită — vezi virgula, regulă cu regulă.

Sintaxă

Subordonata subiectivă a primit o atenție specială: ce fel de cuvinte o pot cere (adverbe predicative, expresii și locuțiuni verbale impersonale, verbe reflexive impersonale) și care e propoziția ei regentă într-o frază cu gerunziu. Apoi: subiectul nedeterminat din construcțiile impersonale cu „se”, un complement de timp exprimat neobișnuit, numărarea complementelor și a atributelor, numărarea predicatelor verbale și nominale, numele predicative exprimate prin supin, locuțiune, interjecție sau pronume interogativ și, la final, supinul cu funcție de complement indirect.

Două teme mari au străbătut toate cele trei părți ale probei de istorie.

În jurul lor, Evul Mediu a fost prezent prin autonomiile locale (Maramureșul numit „districtus”), primii domni ai Țării Românești și ai Moldovei, dinastia de Anjou și formarea statului dobrogean. Epoca modernă a venit prin desființarea iobăgiei în Transilvania, regimul fanariot, instaurarea stăpânirii habsburgice, programul lui Ion Câmpineanu și documentele revoluției de la 1848. Secolul XX a adus ideologiile interbelice (țărănismul), regimul Antonescu și, la istoria universală, președinția lui de Gaulle, cancelarii germani și trei războaie ale secolului — din Spania, Coreea și Vietnam — de pus în ordine.

Trăsătura cea mai incomodă a subiectului din 2020 e felul itemilor de cronologie. În loc să numească legea electorală din 1926, varianta folosește porecla sub care a rămas cunoscută. În loc de Adunarea de la Blaj din 1848, dă strigătul celebru despre unirea cu țara rostit acolo. În loc de Constituția din 1923, descrie momentul din 1944 în care s-a revenit la ea. Un program revoluționar de la 1848 se recunoaște după un citat despre unire, iar o lucrare de istorie — după titlu, fără autor și fără an.

Așa, fiecare item de cronologie devine două probleme: întâi identifici evenimentul din descriere, apoi îl datezi. Cine a învățat istoria ca listă de ani fără conținut nu recunoaște evenimentul; cine a învățat conținutul fără ani nu îl poate ordona.

Metoda: la fiecare item de cronologie scrie pe ciornă, în dreptul lui A, B și C, numele scurt și anul („legea primei electorale — 1926”). Abia când ai trei ani alege varianta. Dacă nu poți pune un an, pune măcar deceniul — de multe ori ajunge.

Același procedeu apare și la întrebările simple: un cronicar descris prin lucrarea lui, o constituție descrisă prin felul în care împărțea puterea între camere, o lucrare descrisă prin evenimentul pe care îl atestă.

Perechile din 2020 au pus accent pe legătura cauzală: de mai multe ori al doilea enunț era chiar consecința primului — revizuirea constituției din 1917 și nevoia unei noi constituții după Unire, instaurarea regimului habsburgic și confirmarea lui prin pacea de la Karlowitz, evenimentele din decembrie 1989 și noua constituție.

Enunțurile false au fost construite cu un singur element pus greșit:

• o persoană greșită — regimului Antonescu i se atribuie sprijinul reginei Maria, prezentată ca mamă a regelui Mihai; regina-mamă în acei ani era Elena;
• o doctrină greșită — constituției din 1938 i se pune la bază o doctrină politică ce nu îi aparține;
• anii inversați între Principate — regimul fanariot e instaurat, în enunț, întâi în Țara Românească și apoi în Moldova; ordinea reală e inversă: Moldova în 1711, Țara Românească în 1716.

Ultimul tip a mai apărut, cu Regulamentele Organice, și în subiectul din 2019. Când o capcană se repetă din an în an, merită un cartonaș separat în caietul tău de istorie.

La engleză, primele cinci întrebări au fost de vocabular și expresii: a asculta pe cineva cu răbdare, a fi încă „verde” într-o meserie, „în zilele noastre”, naveta zilnică, diferența dintre „colleagues” și cuvinte care doar seamănă cu el („colleges”, „collages”). Gramatica a cerut apoi întrebări disjunctive neregulate („I am …, aren't I?”, după imperativ), inversiunea cu „hardly … when”, relativele de tipul „many of whom” și „which was how”, gerunziul după „insist on” cu posesiv, forma cauzativă („a-ți renova casa” prin alții), un termen juridic (despăgubirile acordate de instanță) și verbele modale la trecut — „needn't have”, „must have”, „would rather not have”.

La franceză, subiectul a avut mai multe întrebări de bază decât în 2017–2019: antonime, prepozițiile cu nume de țări, „ni … ni”, pronumele personale complement (la, lui, les, leur), pluraluri neregulate, „demi” și „demie”, adjectivele compuse de culoare, care rămân invariabile, acordul participiului cu „avoir” și cu „être”, conjunctivul după „il est nécessaire que”. La germană — proverbe, conjuncții (während, bevor, obwohl, wenn), pronume relative după prepoziții, ordinea a două pronume, pasivul, condiționalul și verbe cu prepoziție fixă. La rusă au dominat acordul adjectivului și instrumentalul, la spaniolă — demonstrativele și pluralul cuvintelor terminate în -í accentuat.

Subiectul din 2020 e bun de dat după ce ai lucrat cronologia pe teme, pentru că verifică exact dacă poți recunoaște un eveniment fără numele lui. Compară-l cu subiectul din 2019, apoi treci la subiectele din 2021. Pentru exercițiu pe teme, grilele de istoria românilor și româna la Academie.

Ce înseamnă pentru tematica 2026

Formatul din 2020 e și cel din regulamentul de admitere din 2026: test grilă la istorie, limba română și o limbă străină, câte 30 de întrebări pe disciplină, cu 3 ore pentru toată proba. Limba străină se alege doar dintre engleză, franceză și germană; rusa și spaniola din 2020 rămân exercițiu.

La istorie, cele două mari teme ale anului sunt chiar teme din Anexa 5: „Constituțiile din România” (1866, revizuirea din 1917, 1923, 1938, 1991) și „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor” (Lucius, Nestor, Olahus, curentul latinist, Hașdeu, Xenopol, Gheorghe Brătianu). Legenda Sfântului Gerard, cu voievodatele lui Gyla și Ahtum, Maramureșul numit „districtus”, mirungerea și titlul de autocrator, primii domni, Glad, dinastia de Anjou, statul dobrogean, regimul fanariot și instaurarea stăpânirii habsburgice țin de „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”; pacea de la Karlowitz, de „Spațiul românesc între diplomație și conflict”; patenta din 1785, actele lui Câmpineanu și programele de la 1848, de „Statul român modern”; țărănismul, legea electorală din 1926, regimul Antonescu și războiul civil din Spania, de „Secolul XX – între democrație și totalitarism”. Slab reprezentate au fost „România și concertul european”, „România postbelică” (doar decembrie 1989) și „România în perioada Războiului rece”, unde au apărut numai repere universale (Coreea, Vietnam, de Gaulle, cancelarii germani) — acestea se lucrează din alți ani.

La română, aproape tot subiectul are corespondent în tematică: corespondența sunet-literă, accentul și triftongii la „Ortoepie și ortografie”; sinonimele, antonimele, familia lexicală, compunerea și locuțiunile la „Vocabular”; iar întrebarea despre virgulă e acoperită direct, pentru că tematica numește „punctuația vocativului”, apoziția și normele de punctuație. Seria de verbe copulative din 2020 — a ajunge, a fi, a se face, a ieși, a părea — e luată exact din lista tematicii. Nu sunt numite: numeralul multiplicativ și cel adverbial (tematica cere doar cardinalul și ordinalul), adverbul predicativ și, în lista „Realizări propoziționale”, subiectiva; iar la subiect tematica vorbește despre construcții impersonale și despre subiectul inclus și subînțeles, nu despre „subiect nedeterminat”. Un detaliu de terminologie: supinul din „Se apucă de analizat discursul”, numit în barem complement indirect, depinde de un verb cu prepoziție fixă și se analizează azi drept complement prepozițional — așa a fost tratat „S-a plictisit de vorbit” în proba din 2026.

La limbi, întrebările disjunctive, inversiunea, relativele, verbele modale, paronimele și expresiile idiomatice de la engleză sunt toate numite în Anexa 5. La franceză sunt în listă pronumele personale complement, pluralele particulare, acordul participiului trecut și conjunctivul; la germană, conjuncțiile, pronumele relative, pasivul, Konjunktiv II și recțiunea verbelor.

Cinci itemi scriși de noi, pe modelul probelor din 2020.