Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2024: vocabularul, secolul XX și o ordine nouă a întrebărilor

Disciplinele au rămas aceleași — limba română, istoria românilor, o limbă străină —, cu câte 30 de întrebări și un singur răspuns corect din patru. De la acest an, arhiva are la limbi doar engleză, franceză și germană; spaniola, prezentă încă în 2023, nu mai apare.

Schimbarea vizibilă a fost la istorie. Cele trei blocuri de câte zece întrebări s-au păstrat, dar în ordine inversă: întâi ordonările cronologice, apoi perechile de enunțuri de judecat, iar la final întrebările cu un singur răspuns. Pentru cine a exersat mereu în ordinea obișnuită, începutul probei cu cele mai „tehnice” întrebări a cerut un alt ritm: cronologiile consumă mai mult timp și e bine să nu blochezi primele minute pe ele.

La română, proba a început cu vocabularul și a trecut apoi prin ortografie, ortoepie și fonetică, morfologie și, în ultima treime, sintaxă.

Vocabular

Proba a deschis cu vocabularul: o serie în care toate perechile trebuiau să fie paronime, antonimele a trei cuvinte dintr-un enunț, o serie fără omofone, recunoașterea sensului propriu secundar față de cel figurat și un enunț cu pleonasm. S-au adăugat ordinalele numeralelor cu „-sprezece” și ale sutelor.

Ortoepie, fonetică, ortografie

Au urmat accentul, cuvintele bisilabice, raportul litere–sunete la cuvinte ca „eu” și „erau”, pronunțate cu [i] inițial, și la un cuvânt cu „x”, diftongii, verbele cu doi „n” (prefixul „în-” lipit de un cuvânt care începe cu „n”) față de cele cu un singur „n”, și cuvintele în care „x” se citește [gz]. O întrebare de normă a cerut enunțul greșit: o construcție reflexivă populară cu verbul „a merita”.

Morfologie și sintaxă

Morfologia a verificat un adverb relativ într-o construcție de tipul „fie cum…”, interjecțiile față de imperativele scurte („zi!”, „adu!”), pronumele reflexive și substantivele colective. Sintaxa a cerut funcțiile unor construcții cu gerunziu, supin și infinitiv, numărul de predicate, tipurile de atribut și numărul lor, complementele de loc exprimate prin adverbe și locuțiuni, felul propozițiilor într-o frază scurtă cu două subordonate, regentul unei subordonate într-o frază construită pe o interjecție, subiectivele după expresii impersonale, un adjectiv pronominal relativ ca element de relație și, la final, două subiective introduse prin „dacă” — capcana din 2021, revenită.

Primele întrebări au pedepsit confuzia dintre relațiile de sens. Toate se învață în școală, dar în grilă apar amestecate, iar o singură pereche nepotrivită scoate varianta din joc. Exemplele de mai jos sunt scrise de noi:

Sensul secundar numește concret un obiect sau o parte a lui, fără încărcătură expresivă. Sensul figurat creează o imagine. Dacă înlocuirea cu o descriere neutră nu pierde nimic, sensul e secundar; dacă îi ia din expresivitate, e figurat.

Tot aici intră o serie-capcană frecventă la Academie: o variantă cu trei perechi de paronime și o a patra care e, de fapt, o pereche de antonime sau de sinonime. La pleonasm, verifică fiecare cuvânt al unei expresii: de obicei unul repetă sensul celuilalt, ca în „a reveni din nou” (vezi pleonasmul).

Cronologiile

Cele zece ordonări au acoperit o arie largă: vara pierderilor teritoriale din 1940, trei constituții recunoscute după câte o prevedere citată, trei episoade din prima jumătate a secolului al XV-lea, anii 1917–1918 în Basarabia și Bucovina, anii dinaintea revoluției de la 1848 în Țara Românească, drumul spre Unire prin alegerile falsificate din Moldova și adunările ad-hoc, etapele Transilvaniei medievale până la principatul autonom și vizitele occidentale din anii '60–'70.

Istoria universală

Un bloc important a privit totalitarismele și Războiul Rece: tezele lui Lenin, colectivizarea și Marea Teroare din URSS, antisemitismul nazist și cauzele lui, stalinismul cultural, războiul civil din Spania, politica americană de stăvilire a comunismului, Solidaritatea și căderea Zidului Berlinului. Cea mai neobișnuită întrebare a fost o pereche de enunțuri despre un atlet american la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 și despre sportivul care i-a egalat performanța în 1984 — istorie prin sport, dar tot în contextul regimului nazist.

Perechile de enunțuri și întrebările simple

Perechile au testat detaliul exact: data unui proiect constituțional din anii 1820, ce prevedea cu adevărat tratatul lui Mihai Viteazul din 1595, anul recuperării Chiliei de către Ștefan cel Mare, împotriva cărui rege s-a ridicat Bogdan din Maramureș, anul apariției manualului lui Mihail Roller, desprinderea lui Gheorghiu-Dej de Moscova. Întrebările simple au cerut plebiscitul din 1938, definiția sovromurilor, data încheierii domniei lui Cuza, ratificarea unirilor în decembrie 1919, originea lui Carol I, un papă care l-a lăudat pe Iancu de Hunedoara, prima alianță regională interbelică, revolta muncitorilor din Brașov din 1987 și un istoric al antichității.

Engleză

Proba de engleză a combinat inversiunile („were he…”, „never have I…”, „not until… will I…”) cu vorbirea indirectă prin verbe introductive („warn… not to”, „offer to”), „do” emfatic, o construcție scindată de tipul „it's not X, it's Y”, pasivul la mai multe timpuri, cauzativul („have something repaired”), prezentul continuu cu „always” pentru iritare și întrebarea disjunctivă (tag question) după „everyone”. Finalul a fost de expresii idiomatice — „the back of my hand”, „off the beaten track”, „paint the town red”, „on second thoughts” —, iar la început a apărut o întrebare cu adjective compuse de tipul „soul-destroying”.

Franceză

La franceză: femininul plural al unui substantiv de naționalitate (aproape aceeași propoziție ca în 2022), pluralul în „-eaux”, partitivul, acordul lui „demi” după substantiv, „la moindre”, posesivul „son” în fața unui feminin care începe cu vocală, pronumele relative compuse („lesquelles”), „dont” și „y”, participiul prezent, pasivul transformat cu „on”, acordul la verbele pronominale, prepozițiile cu mijloace de transport și nume de țări, conectori de consecință și scop și omofonele „maire / mer / mère”.

Germană

Germana a verificat pluralul, declinarea adjectivului după articol, verbul „empfehlen” la persoana a III-a, Konjunktiv I în vorbirea indirectă, Konjunktiv II („hätte”, „fände”), perfectul cu „sein”, conjuncțiile duble („zwar… aber”, „weder… noch”), pronumele relativ la genitiv, topica după „aber”, „denn”, „dass” și „ob”, participiul I ca adjectiv, „zu” la verbele separabile și două proverbe.

Ordinea inversă a blocurilor n-a schimbat conținutul: temele de istorie din 2024 se regăsesc în Anexa 5 a Regulamentului de admitere din 2026. Tezele lui Lenin, colectivizarea sovietică și Marea Teroare, stalinismul cultural, antisemitismul nazist, Jocurile Olimpice de la Berlin și războiul civil din Spania țin de „Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice în România și în Europa”. Constituțiile recunoscute după prevederi și plebiscitul din 1938 intră în „Constituțiile din România”. Comitatele, nobilimea condiționată de religia catolică, principatul autonom, răscoala de la Bobâlna și descălecatul lui Bogdan țin de „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”; Grünwald și Varna, tratatul din 1595, Chilia și Iancu de Hunedoara, de „Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității”. Regulamentul Organic, Câmpineanu, „Frăția”, Constituția cărvunarilor, drumul spre Unire, sfârșitul domniei lui Cuza, venirea lui Carol I și unirile din 1918, ratificate în 1919, sunt în „Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari”. Vara lui 1940 și Mica Înțelegere țin de „România și concertul european”; sovromurile, manualul lui Roller, desprinderea lui Dej de Moscova și revolta de la Brașov, de „România postbelică”; stăvilirea comunismului, Solidaritatea, Zidul Berlinului și vizitele lui de Gaulle și Ford, de „România în perioada Războiului rece”. Vasile Pârvan și lucrările lui despre începuturile romane se leagă de „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”.

La română, capitolul „Vocabular” din tematica 2026 numește exact ce a deschis proba: „sensul de bază și sensul secundar; sensul propriu, sensul figurat”, antonimele, omonimele (omofonele sunt omonime parțiale), „confuzii paronimice” și pleonasmul. „Ortoepie și ortografie” acoperă accentul, silaba, corespondența sunet–literă, diftongii și scrierea cu „nn”. La „Gramatică” apar numeralul cu „aspecte normative”, substantivele colective și defective, adverbul, „interjecția predicativă” — regentul din „E vai de cine…” —, pronumele reflexiv, construcțiile cu pronume reflexive („se merită” e greșit), utilizările sintactice ale formelor verbale nepersonale, atributul, circumstanțialul de loc și completivele. Două lucruri se citesc altfel azi: „s-a săturat de călcat”, notat în 2024 drept complement indirect, e după tematica 2026 un complement prepozițional; iar subiectiva nu figurează în lista „Realizări propoziționale ale unor funcții sintactice”, deci prioritate au tipurile numite acolo, fără să lași deoparte subiectul ca funcție a propoziției.

La limbi, engleza din 2024 corespunde capitolelor din Anexa 5: inversiunea, vorbirea indirectă, construcțiile emfatice, diateza pasivă, articolul zero, întrebările disjunctive și „cuvinte și expresii idiomatice”. La franceză: genul și numărul substantivelor, articolul partitiv, pronumele relative și pronumele „y”, diateza pasivă, acordul participiului trecut și exprimarea consecinței și a scopului. La germană, tematica numește chiar „conjunctiv 1 (vorbirea indirectă) și 2”, adică tipul întrebărilor de vorbire indirectă și de condițional din 2024, plus conjuncțiile coordonatoare și subordonatoare, construcțiile infinitivale și participiale și „traducere/retroversiune”.