Pleonasmul: ideea spusă de două ori, tipurile lui și testul tăieturii

Pleonasmul este alăturarea unor cuvinte care spun același lucru, fără ca a doua formulare să adauge vreo informație. Numele vine din grecește și înseamnă, aproximativ, „surplus”. În „a urca sus”, verbul „a urca” conține deja direcția: nu poți urca în altă parte decât în sus. Adverbul „sus” e o repetare.

E o greșeală de exprimare, nu de ortografie. Fiecare cuvânt e scris corect și există în dicționar, de aceea pleonasmul trece ușor de o citire grăbită. Grilele îl ascund în enunțuri lungi, într-un registru oficial, unde pare o formulare „mai serioasă”: „comisia a reluat din nou verificarea”, „au colaborat împreună la anchetă”.

Testul tăieturii: elimină cuvântul suspect și recitește. Dacă propoziția spune exact același lucru, cuvântul era în plus și ai găsit un pleonasm. Dacă se pierde o informație, nu e pleonasm.

Testul funcționează în ambele direcții și te scapă și de greșeala opusă: să vezi pleonasm acolo unde nu e. „Martorul ocular” fără „ocular” pierde o informație — nu mai știi dacă martorul a văzut sau doar a auzit —, deci „ocular” nu e în plus.

Unde e în tematica 2026: pleonasmul are rând propriu la ambele concursuri. La școlile postliceale M.A.I., capitolul «I. Limba română», secțiunea «Vocabular», cere „Confuzii paronimice; pleonasmul”; la Academia de Poliție, Anexa nr. 5, «I. Limba română – Vocabular», aceeași temă: „confuzii paronimice, pleonasmul”. Pleonasmele cu „mai”, „cel mai” se leagă și de „gradele de comparație” ale adjectivului, cerute la ambele.

1. Verbul și adverbul care îi repetă sensul

Cel mai simplu tip: verbul își conține direcția sau repetiția, iar un adverb o spune încă o dată. A urca sus, a coborî jos, a avansa înainte, a se întoarce înapoi, a reveni din nou, a relua din nou, a prevedea dinainte. Prefixul re- înseamnă deja „din nou” sau „înapoi”, iar pre- înseamnă „înainte”.

2. Neologismul dublat de explicație

Apare când vorbitorul nu e sigur ce conține un cuvânt împrumutat și îl „explică”: a colabora împreună (co- înseamnă „împreună”), a coexista împreună, hemoragie de sânge (hemo- înseamnă „sânge”), prima premieră (premiera este prima reprezentație), primul debut, monopol exclusiv, a se autoevalua pe sine. E tipul cel mai frecvent în grile, pentru că sună elevat.

3. Gradele de comparație la adjectivele care exprimă deja maximul

Unele adjective au în ele ideea de superlativ sau de comparație și nu mai primesc „mai”, „cel mai”, „foarte”: optim (cel mai bun), superior, inferior (mai sus, mai jos decât), preferabil (mai bun decât), excelent, perfect, unic. Deci nu „cel mai optim”, „mai superior”, „mai preferabil”, „foarte excelent”.

4. Conectorii dublați

Două cuvinte de legătură cu același rol, puse unul lângă altul: dar însă, doar numai, cum ar fi de exemplu. Aici intră și construcția motivul este pentru că, în care „motivul” și „pentru că” spun amândouă cauza, și pentru ca să cu „ca” și „să” lipite: „pentru” repetă ideea de scop pe care „ca să” o exprimă deja. Se spune „ca să plece” sau „pentru a pleca”. Atenție: când între „ca” și „să” stă un cuvânt, construcția e corectă — „Am venit pentru ca toți să afle”.

Observă că forma corectă nu e întotdeauna „tai adverbul”. Uneori se păstrează adverbul și se schimbă verbul: „a reveni din nou” devine „a veni din nou”, „a colabora împreună” devine „a lucra împreună”. Ambele reparații sunt bune; greșit e doar să le păstrezi pe amândouă.

Pentru că listele de pleonasme circulă mult, unii candidați ajung să vadă repetiții peste tot. Grilele testează și această greșeală: îți dau un enunț corect care seamănă cu un pleonasm.

• Precizarea care adaugă informație: martor ocular (există și martori care doar au auzit), a sări în sus (se poate sări și în jos, peste, în lături), hemoragie internă, a urca repede.
• Figura etimologică: a cânta un cântec, a visa un vis, a juca un joc — verbul și complementul din aceeași familie. Construcția e acceptată și are adesea valoare expresivă.
• Repetiția expresivă: în literatură și în vorbirea afectivă, repetarea unei idei e voită și are un efect — insistență, emoție. „L-am văzut cu ochii mei” vrea să sublinieze certitudinea. E o alegere de stil, nu o scăpare.

Diferența dintre pleonasm și repetiția expresivă e intenția și efectul. Pleonasmul e involuntar și nu aduce nimic; repetiția stilistică e căutată și adaugă accent. În grile, contextul e cel al exprimării neutre și îngrijite, iar acolo repetiția fără câștig e socotită pleonasm.

Enunțurile tipice: „Identificați enunțul care conține un pleonasm”, „Precizați varianta corectă din punctul de vedere al exprimării”, „Alegeți enunțul fără greșeli de exprimare”. În ultimele două, pleonasmul stă adesea alături de alte greșeli — o confuzie paronimică, o cacofonie sau un acord greșit —, iar tu trebuie să găsești singura variantă curată.

Cacofonia e altceva decât pleonasmul și nu trebuie confundate: cacofonia e o alăturare de sunete neplăcute („că când”, „ca cadou”), pleonasmul e o repetare de sens. O variantă cu cacofonie poate fi, în același timp, fără pleonasm.

Șapte enunțuri scrise de noi. Decide dacă există pleonasm, apoi deschide explicația.