Unde e în tematică
În tematica 2026 a școlilor postliceale M.A.I., capitolul «I. Limba română – 40%», secțiunea «Gramatică», cere: „Substantivul: genul, numărul, cazul; tipuri de substantive: comun, propriu; substantive colective, substantive defective; articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul genitival; punctuația vocativului; posibilități combinatorii ale substantivului”. La Academia de Poliție, Anexa nr. 5 la Regulamentul de admitere 2026, lista e aproape aceeași, cu „articolul” în general și cu un punct în plus: „corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică”.
Substantivul e partea de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene, acțiuni sau însușiri: agent, dosar, ploaie, sosire, curaj. Genul lui e fix, iar numărul și cazul se schimbă — se spune că substantivul se declină. Două teme din capitol au pagini separate: pluralul substantivelor și articolul genitival.
Genul și numărul
Româna are trei genuri, iar cel mai sigur test e numărarea: pui în față un / o la singular și doi / două la plural.
| Genul | Testul | Exemple |
|---|---|---|
| masculin | un – doi | un agent – doi agenți |
| feminin | o – două | o secție – două secții |
| neutru | un – două | un dosar – două dosare |
Neutrul se poartă ca un masculin la singular și ca un feminin la plural; de aici vine și acordul: un dosar complet – două dosare complete. Unele substantive au aceeași formă la ambele numere (un nume – două nume, un ochi – doi ochi); ele au număr, doar că nu îl arată prin formă.
Substantivele defective
Defective sunt substantivele care au un singur număr. Exemplele de mai jos au aceeași formă în DOOM2 și în DOOM3:
Doar singular
Nume de materii și noțiuni abstracte: curaj, sete, foame, lene, rouă, căruntețe.
Doar plural
ochelari, câlți, zori, aplauze, funeralii, blugi.
Capcana: substantive care par defective, dar nu sunt. Pantaloni are singularul pantalon, icre are singularul icră, iar ițe, iță. Pentru formele de plural corecte (niveluri, cireșe, sedii) vezi pagina despre plural.
Comune, proprii, colective
Substantivele comune numesc o clasă întreagă de obiecte de același fel (oraș, râu, agent); cele proprii numesc un obiect unic, ca să-l deosebească de celelalte (Iași, Dunărea, Andrei) și se scriu cu majusculă. În numele proprii compuse, cuvintele ajutătoare rămân cu literă mică: Mircea cel Bătrân, Ludovic al XIV-lea.
Substantivele colective numesc, la singular, un grup de ființe sau lucruri de același fel: stol, turmă, roi, cireadă, tineret, studențime, brădet, făget, frunziș. Multe sunt derivate cu sufixele -ime, -et, -iș.
Testul colectivului: la singular, cuvântul trebuie să însemne „mulți de același fel”. Stol = multe păsări, deci colectiv. Agerime are sufixul -ime, dar înseamnă o însușire, nu o mulțime, deci nu e colectiv. Iar turme e pluralul unui colectiv, nu un colectiv în plus.
Colectivele pun probleme și la acord („Mulțimea a aplaudat”, „O mulțime de oameni au aplaudat”) — tema e explicată la acordul predicatului cu subiectul.
Articolul hotărât, nehotărât și genitival
Articolul arată cât de cunoscut e obiectul pentru vorbitor și marchează cazul. Tematica școlilor numește trei feluri:
| Articolul | Unde stă | Forme | Exemple |
|---|---|---|---|
| hotărât | lipit la final (enclitic) | -l/-ul, -le, -a, -i, -le; G-D -lui, -i, -lor | agentul, secția, agenții, secțiilor |
| nehotărât | înainte (proclitic) | un, o, niște; G-D unui, unei, unor | un agent, unei secții |
| genitival | înaintea genitivului | al, a, ai, ale | un coleg al Mariei |
Articolul genitival se acordă cu substantivul de care ține, nu cu genitivul de lângă el — mecanismul e pe pagina lui. Articolul demonstrativ (cel, cea, cei, cele: Ștefan cel Mare) ține, în tematică, de adjectiv.
Ce spune norma
- Articolul -l se scrie obligatoriu, chiar dacă în vorbire se pierde: elevul, nu „elevu’”.
- Lui se pune înaintea numelor de persoană masculine și a celor feminine care nu se termină în -a: lui Ion, lui Carmen. Norma nu acceptă „lui Ioana” sau „lui mama”; corect este Ioanei, mamei. Forma „lu’” e greșită și în scris, și în vorbire.
- La împrumuturile recente, articolul se lipește dacă finalul se pronunță cum se scrie (statusul) și se leagă prin cratimă dacă nu (mouse-ul) — detalii la cratimă.
Cazurile și funcțiile sintactice
Substantivul are cinci cazuri. Cazul se recunoaște după întrebare, după forma cuvântului și, foarte des, după prepoziția din față. Corelarea caz – funcție, cerută explicit la Academie, se vede cel mai bine într-un tabel:
| Cazul | Întrebări | Funcții frecvente |
|---|---|---|
| Nominativ | cine? ce? | subiect (Comisia a sosit), nume predicativ (El e agent), apoziție (Andrei, colegul meu, …) |
| Acuzativ | pe cine? ce? + prepoziții | complement direct (Verific dosarul), complement prepozițional (Mă gândesc la examen), circumstanțiale (Merg la secție), atribut (cartea de istorie) |
| Genitiv | al cui? a cui? ai cui? ale cui? | atribut (mașina poliției), nume predicativ (Mașina e a poliției), circumstanțiale cu prepoziții (în fața clădirii) |
| Dativ | cui? | complement indirect (Le-am explicat candidaților), circumstanțiale cu prepoziții (datorită antrenamentului) |
| Vocativ | — | fără funcție sintactică |
Prepoziția decide adesea cazul, iar grilele se sprijină pe asta. Cele mai multe prepoziții cer acuzativul (cu, de, la, pe, în, din, prin, pentru, despre, fără, sub, lângă, după). Genitivul îl cer asupra, contra, împotriva, deasupra, înaintea și locuțiunile de tipul în fața, în jurul, din cauza. Dativul îl cer datorită, grație, mulțumită. Tot dativul urmează după conform, potrivit, contrar, asemenea, aidoma (conform regulamentului); manualele și grilele le trec de obicei printre prepoziții, iar DOOM3 le înregistrează ca adverbe. Detaliile sunt pe pagina despre prepoziție.
Capcana genitiv-dativ: la toate genurile, cele două cazuri au aceeași formă (secției, șefului). Le desparte întrebarea și rolul: „dosarul secției” (al cui? — genitiv, atribut), „am trimis secției dosarul” (cui? — dativ, complement indirect).
Terminologia contează. În gramatica școlară actuală, complementul cerut de verb prin prepoziție (se bazează pe colegi, se teme de examen) se numește complement prepozițional — termenul apare ca atare în ambele tematici. În gramaticile mai vechi era numit complement indirect.
Posibilitățile combinatorii
Substantivul poate fi centrul unui grup: îl determină un articol, un adjectiv (dosar complet), un alt substantiv în genitiv sau cu prepoziție (dosarul candidatului, dosar de concurs), un pronume sau adjectiv pronominal (dosarul meu), un numeral (trei dosare), un adverb (casa de alături) sau o propoziție atributivă. La rândul lui, determină un verb, ca subiect sau complement, sau alt substantiv, ca atribut.
Vocativul și virgulele lui
Vocativul e cazul adresării: numește persoana (sau personificarea) căreia îi vorbești. Are forme proprii (Ioane, băiete, domnule, soro, doamnelor) sau forme identice cu nominativul (Andrei! Maria!). Îndreptarul arată că la unele nume proprii ambele sunt corecte (Ioane! și Ion!), dar că vocativele de tipul Mirceo!, Ioano!, Rodico! nu sunt recomandate în vorbirea îngrijită.
Vocativul face parte din enunț, dar nu e legat sintactic de celelalte cuvinte, de aceea se desparte întotdeauna prin virgulă, oriunde ar sta:
- la început — virgulă după: Domnule comisar, dosarul e complet.
- la mijloc — virgulă înainte și după: Vă rog, domnule comisar, să semnați.
- la final — virgulă înainte: Semnați aici, domnule comisar.
Rostit singur, cu intonație exclamativă, vocativul poate fi urmat de semnul exclamării: Andrei! Vino puțin. Între o interjecție și vocativul de după ea se pune virgulă, iar semnul exclamării vine la sfârșit: Hei, Andrei! Grupul vocativului rămâne întreg: în Stimate domnule director, nu se pune virgulă între cuvintele lui.
Vocativ sau subiect?
- „Andrei vine mâine.” — se vorbește despre Andrei: subiect, fără virgulă.
- „Andrei, vino mâine!” — i se vorbește lui Andrei: vocativ, cu virgulă.
- Semn sigur: verbul la persoana a II-a sau la imperativ arată de obicei adresarea.
Verifică-te
Rezolvă întâi singur, apoi deschide răspunsul.
1. Ce gen are „sediu”?
Neutru: un sediu – două sedii (un – două).
2. Care serie conține numai substantive defective de singular (care nu au formă de singular)? a) ochelari, aplauze, zori; b) pantaloni, câlți, funeralii; c) icre, blugi, ochelari.
a) — toate trei se folosesc doar la plural. „Pantaloni” are singularul „pantalon”, iar „icre”, singularul „icră”.
3. Care cuvânt nu e colectiv: stol, tineret, agerime, făget?
Agerime — numește o însușire. Celelalte numesc, la singular, grupuri de păsări, de tineri, de fagi.
4. În ce caz e „regulamentului” în „A procedat conform regulamentului”?
Dativ — după „conform” urmează dativul, ca după „potrivit” sau „datorită”.
5. Genitiv sau dativ: „I-am predat șefului de tură raportul” și „Raportul șefului de tură e gata”?
În prima, dativ (cui am predat? — complement indirect). În a doua, genitiv (al cui raport? — atribut).
6. Pune virgulele: „Vă rog domnule agent să-mi spuneți unde e secția.”
„Vă rog, domnule agent, să-mi spuneți unde e secția.” Vocativul din mijlocul enunțului stă între două virgule.
7. Care formă e corectă: „cartea lui Ioana” sau „cartea Ioanei”?
Cartea Ioanei. Numele feminine terminate în -a primesc terminația de genitiv; „lui” se pune înaintea numelor masculine și a celor feminine care nu se termină în -a („cartea lui Carmen”).
Întrebări frecvente
Cum aflu genul unui substantiv?
Cu testul numărării: „un – doi” arată masculinul (un agent – doi agenți), „o – două” femininul (o secție – două secții), „un – două” neutrul (un dosar – două dosare).
Ce sunt substantivele defective?
Substantive care au un singur număr: doar singular („curaj”, „sete”, „rouă”) sau doar plural („ochelari”, „câlți”, „aplauze”, „zori”). Atenție la „pantaloni”, care are și singularul „pantalon”.
Se pune virgulă după vocativ?
Da, întotdeauna. Vocativul se desparte prin virgulă oriunde ar sta: după el la început, înainte la final, de ambele părți la mijloc („Vă rog, domnule comisar, să semnați”).
Ce funcție sintactică are vocativul?
Niciuna. Vocativul face parte din enunț, dar nu e legat sintactic de celelalte cuvinte; de aceea se și izolează prin virgulă.
Ce caz urmează după „datorită”, „conform” și „potrivit”?
Dativul: „datorită antrenamentului”, „conform regulamentului”, „potrivit legii”. Prepozițiile „asupra”, „împotriva”, „deasupra” cer genitivul, iar cele mai multe prepoziții („cu”, „de”, „la”, „pe”) cer acuzativul.
Mai departe
Niveluri, nu nivele; cireșe, nu cireși; termene sau termeni: pluralele corecte, cele cu două sensuri și capcanele din grile.
Articolul genitival (al, a, ai, ale)Al, a, ai sau ale: cu ce substantiv se acordă articolul genitival, când apare, când lipsește și cum alegi între „său” și „lui”.
Prepoziția, conjuncția, interjecțiaPrepozițiile și cazul pe care îl cer, conjuncțiile coordonatoare și subordonatoare, interjecția, onomatopeele și interjecția predicativă, cu normele din grile.
Acordul predicatului cu subiectulRezultatul testelor a fost sau au fost, majoritatea a votat sau au votat, se fac sau se face: regulile acordului și capcanele din grile.