Forme verbale corecte: conjunctivul, imperativul și verbele care se greșesc cel mai des

Verbele românești au multe forme, dar greșelile se strâng în câteva locuri: conjunctivul persoanei a III-a („să aibă”, „să continue”), verbele cu vocale la rând („creează”), imperativul („vino”, „nu face”) și „i”-ul de la final („fi / fii”, „va veni”). Grilele le pun de obicei în serii, de tipul „Sunt corecte toate formele verbale din seria…”, așa că o singură formă greșită scoate varianta din joc.

Regula de bază pentru toată pagina: forma corectă e cea literară, înregistrată în DOOM. Formele recomandate aici sunt aceleași în DOOM2 (2005) și în DOOM3 (2021). Formele din vorbirea populară sau regională — „să aibe”, „să deie”, „să steie” — le auzi zilnic, dar în grilă sunt tocmai variantele greșite.

Unde e în tematica 2026: ambele tematici de limba română cer „Verbul (flexiunea verbului în raport cu numărul, persoana, modul și timpul): moduri verbale (indicativ, imperativ, conjunctiv, condițional-optativ) și timpurile lor; timpuri simple și compuse”, cu „verbe auxiliare (a fi, a avea, a vrea)” și formele nepersonale; Anexa nr. 5 a Academiei de Poliție numește și „structura timpurilor compuse”. La școlile postliceale M.A.I., evaluarea ține cont de ambele ediții ale DOOM (DOOM2 și DOOM3), fără să vizeze elementele tratate diferit de ele; la Academie se folosesc ultimele ediții ale DOOM, DEX și Îndreptarului.

La conjunctivul prezent, persoana a III-a are adesea o formă proprie, diferită de indicativ. Aici se greșește cel mai des:

„A vrea” are la conjunctiv formele să vreau, să vrei, să vrea, să vrem, să vreți, să vrea. Atenție la persoana a III-a plural: la indicativ se spune „ei vor”, dar la conjunctiv „ei să vrea” — „Trebuie să vrea ei înșiși să învețe.”

Două confuzii frecvente: „să fie” / „să fii” și „să știe” / „să știi”. Forma cu „-ii” e a persoanei a II-a (tu să fii atent, tu să știi), cea cu „-e” e a persoanei a III-a (el să fie atent, el să știe). Pune „tu” sau „el” în fața verbului și forma se alege singură.

La verbele de tipul „a apărea”, „a putea”, „a plăcea”, „a părea”, conjunctivul se termină în -ă: să apară, să poată, să placă, să pară. „Să apare” amestecă indicativul („el apare”) cu conjunctivul.

A crea și a agrea

„A crea” păstrează „e”-ul rădăcinii în toate formele, iar la persoana a III-a primește terminația „-ează”. Rezultă doi „e” la rând: creează.

„Crează”, „creiază”, „agrează”, „noi creem” sunt greșite. Participiul și gerunziul sunt creat și creând.

A continua și celelalte verbe în „-ua”

„A continua” nu primește sufixul „-ez”: eu continui, tu continui, el continuă, noi continuăm, ei continuă; conjunctivul: să continue. „Continuie” și „să continuie” sunt greșite, iar „continuu” e adjectivul („efort continuu”), nu o formă a verbului.

Alte verbe în „-ua” se conjugă, dimpotrivă, cu „-ez”: a evalua — evaluează, să evalueze; a efectua — efectuează, să efectueze; a situa — situează, să situeze. Greșelile tipice sunt „evaluiază”, „efectuiază”, „situiază”, cu un „i” care nu există. La verbele în „-ia”, terminația e „-iază”: studiază, copiază, subliniază; conjunctivul: să studieze.

Verbele în „-ui”: constituie, contribuie

„A constitui”, „a contribui”, „a distribui”, „a atribui” au la persoana a III-a forma în -uie: constituie, contribuie, distribuie, atribuie, iar la conjunctiv să constituie, să contribuie. Verbul „a trebui” are la prezent trebuie și la singular, și la plural — „îmi trebuie două acte” —, iar la conjunctiv să trebuiască; „trebuiesc” nu e o formă literară.

Imperativul de persoana a II-a singular are la câteva verbe foarte folosite o formă scurtă, neregulată, care trebuie știută ca atare:

Imperativul negativ de persoana a II-a singular se formează din „nu” + infinitiv: nu veni, nu face, nu duce, nu zice, nu fi. Formele „nu fă”, „nu du”, „nu zi”, „nu vino” lipesc negația de forma afirmativă și sunt greșite: DOOM2 și DOOM3 dau la negativ doar „nu face”, „nu duce”, „nu zice”, „nu fi”.

La persoana a II-a plural nu mai există forme scurte: veniți, faceți, duceți, ziceți, atât la afirmativ, cât și la negativ („nu faceți!”).

Fă-ți sau faceți, spune-ți sau spuneți

O capcană de ortografie care ține tot de imperativ: Fă-ți temele! (tu, cu pronumele „ți”, adică „temele tale”) față de Faceți temele! (voi). La fel, Spune-ți părerea! (spune părerea ta) față de Spuneți adevărul! (voi). Testul: dacă poți pune „ta / tale” după substantiv, e varianta cu cratimă; dacă te adresezi mai multor persoane, e forma de plural, scrisă într-un cuvânt.

Multe greșeli de verb sunt de fapt greșeli de „i”. Regula de control: după „a”, după auxiliarele de viitor și de condițional (voi, vei, va, vom, veți, vor; aș, ai, ar, am, ați) și după „poate”, verbul e la infinitiv și se termină într-un singur „i”: a fi, vei fi, ar fi, poate fi; va veni, ar trebui, poate deveni.

• fii, cu doi „i”: imperativul afirmativ — Fii atent! — și conjunctivul persoanei a II-a — Trebuie să fii atent.
• fi, cu un „i”: infinitivul și tot ce se construiește cu el — a fi, vei fi, ar fi, nu fi supărat! — plus conjunctivul perfect, la toate persoanele: să fi știut, să fi venit.
• vii / veni: tu vii (prezent, persoana a II-a), dar vei veni, a veni.

Confuzia „să fi” / „să fii” se rezolvă după ce urmează: dacă urmează un participiu („să fi învățat”), e conjunctivul perfect, cu un „i”; dacă verbul e urmat de un adjectiv sau de un substantiv, la persoana a II-a („să fii sincer”), are doi „i”.

La condițional, auxiliarul persoanei I singular este „aș”: aș vrea, aș putea. „Ași” nu există. Persoana a II-a plural este „ați” (ați putea), diferit de „a-ți”, adică prepoziție + pronume: am venit pentru a-ți spune. Regulile complete sunt pe pagina despre scrierea cu i, ii, iii.

Nu orice pereche de forme înseamnă una bună și una greșită. Câteva situații în care ambele forme sunt corecte:

• Viitorul are o formă literară și forme familiare, toate corecte: voi merge, o să merg, am să merg. În scrisul oficial se preferă „voi merge”, dar „o să merg” nu e o greșeală.
• „A vrea” și „a voi” sunt două verbe înrudite, cu forme proprii: vreau, să vrea, respectiv voiesc, să voiască („a voi” e marcat în DOOM3 ca învechit sau rar la unele moduri și timpuri). La imperfect, DOOM dă „vream” (DOOM3 îl notează „rar”) la „a vrea” și „voiam” la „a voi”; în uz, voiam e forma obișnuită. „Vroiam” — un amestec al celor două — nu e înregistrat nici în DOOM2, nici în DOOM3, deci într-o grilă e varianta greșită.
• „Spune-ți” și „spuneți”, „fă-ți” și „faceți” sunt corecte amândouă, în contexte diferite, după persoana căreia te adresezi.

Pentru un verb anume, dicționarul care decide este DOOM, dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al Academiei Române. Acolo apar, la fiecare verb, formele dificile de prezent, conjunctiv, imperativ sau participiu. La școlile postliceale M.A.I. contează ambele ediții, DOOM2 și DOOM3, iar formele tratate diferit de ele nu sunt vizate; la Academia de Poliție contează ultima ediție, DOOM3. Unde dicționarul înregistrează două forme, amândouă sunt corecte, iar o grilă bine construită nu le pune față în față ca „corect” și „greșit”.

Șapte enunțuri scrise de noi. Alege forma, apoi deschide explicația.