Pronumele: tipurile, formele corecte și cum le recunoști în grile

Pronumele ține locul unui substantiv: „Acesta e dosarul meu.” Multe pronume au și o folosire de adjectiv pronominal: stau lângă un substantiv și se acordă cu el — „Dosarul acesta e complet.” Testul e simplu: stă singur, pronume; însoțește un substantiv, adjectiv pronominal. Diferența contează la analiză: pronumele poate fi subiect sau complement, adjectivul pronominal e atribut adjectival. Pronumele personal și cel reflexiv nu au folosire de adjectiv.

Unde e în tematica 2026: ambele tematici de limba română, secțiunea «Gramatică», cer „pronumele personal, personal de politețe (flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana, numărul, genul; flexiunea cazuală); pronumele reflexiv (diferența dintre pronumele reflexiv și pronumele personal)”, „anticiparea și reluarea prin clitice pronominale” în cazul unor complemente, pronumele și adjectivul pronominal posesiv și demonstrativ, „folosirea corectă” a celor interogative, relative și nehotărâte, pronumele negativ și „negația în propoziție”, precum și „aspecte ortografice”. Anexa nr. 5 a Academiei de Poliție adaugă „adjectivul pronominal de întărire”. La școli contează DOOM2 și DOOM3, fără elementele tratate diferit; la Academie, ultimele ediții ale DOOM, DEX și Îndreptarului.

Pronumele personal are trei persoane, două numere și, doar la persoana a III-a, gen. În dativ și acuzativ are forme accentuate și forme neaccentuate (scurte):

Genitivul există doar la persoana a III-a — „cartea lui”, „cartea ei”, „cartea lor” (atribut pronominal genitival); la persoanele I și a II-a se folosește posesivul: „cartea mea”.

Pronumele de politețe sunt: dumneata (genitiv-dativ dumitale), dumneavoastră, dumnealui, dumneaei, dumnealor (aceeași formă în toate cazurile) și dânsul, dânsa, dânșii, dânsele (genitiv-dativ dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor). Nu au forme scurte proprii; se folosesc cele ale pronumelui personal: „Vă mulțumesc dumneavoastră.”, „I-am spus dânsului.” Cu „dumneavoastră”, verbul stă la persoana a II-a plural, iar adjectivul se acordă cu persoana reală („Sunteți sigură, doamnă?”) — detalii la acordul predicatului. DOOM3 adaugă ca pronume de politețe domnia-ta, domnia-voastră, domnia-sa, domniile-lor, scrise cu cratimă și cu literă mică; la școli nu sunt vizate, fiind tratate diferit de cele două ediții.

Pronumele reflexiv trimite înapoi la subiect. Are forme proprii doar la persoana a III-a: acuzativ pe sine, se, s-; dativ sieși (sie), își, și, și-. La persoanele I și a II-a nu are forme proprii, ci împrumută formele personale mă, te, ne, vă, îmi, îți. De aici capcana preferată a grilelor: aceeași formă poate fi personală sau reflexivă.

Testul: o formă de persoana I sau a II-a e reflexivă când are aceeași persoană ca subiectul — „(Eu) mă pregătesc.”, „(Noi) ne-am înscris.” — și personală când subiectul e altă persoană — „El mă pregătește.”, „Comisia ne-a înscris.”

„Se”, „își”, „și-”, „sine”, „sieși” sunt mereu reflexive. „Îi” e mereu personal: „Își amintește” (reflexiv — trimite la subiect), „Îi amintește” (personal — altcuiva). Rolurile lui „se” în construcții — pasiv, impersonal, parte din verb — sunt explicate la construcțiile sintactice.

Formele neaccentuate (clitice) stau lângă verb și pot anticipa sau relua un complement direct sau indirect din aceeași propoziție:

Forma scurtă și complementul pe care îl dublează au aceeași funcție — complement direct, respectiv indirect. Dublarea e obligatorie la pronumele personal accentuat („Pe mine m-a sunat.”, „Mie mi-a spus.”) și la complementul direct articulat pus înaintea verbului („Cererea am depus-o.”). De aceea „mie mi se pare” e corect, nu un pleonasm.

Aspecte ortografice

• Cu cratimă când forma scurtă se sprijină pe un cuvânt vecin: l-am, i-am, mi-a, v-am, le-am, dă-mi-l, spunându-i, am văzut-o (regulile sunt la cratimă).
• Înaintea lui „se”, dativul are formele cu „i”: mi se, ți se, i se, ni se, vi se, li se — „Li se pare ușor”, nu „le se pare”.
• Numărul se păstrează: „Le-am spus colegilor” (plural), „I-am spus colegului” (singular). „I-am spus colegilor” e greșit.

Adjectivul pronominal posesiv însoțește substantivul — „dosarul meu”, „cererile tale” — și se acordă cu obiectul posedat, în timp ce persoana arată posesorul. Pronumele posesiv stă singur și are articol genitival: „Dosarul tău e complet, al meu nu.” Alegerea dintre „său, sa” și „lui, ei, lor” e explicată la articolul genitival.

Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ arată apropierea, depărtarea, identitatea sau diferențierea:

Formele din paranteză sunt ale adjectivului pus înaintea substantivului: „acest dosar”, dar „dosarul acesta”. Capcanele sunt perechile care diferă printr-o literă: aceea (feminin singular: „cererea aceea”) și aceia (masculin plural: „candidații aceia”); aceeași (feminin singular: „aceeași cerere”), aceiași (masculin plural: „aceiași candidați”) și aceleași (plural feminin și neutru: „aceleași acte”). Locuțiunea „de aceea” se scrie cu „-ea”.

Interogativele — cine, ce, care, cât — deschid întrebări: „Cine a sunat?”, „Ce dosar lipsește?” (adjectiv), „Cui i-ai dat cererea?” Aceleași forme devin relative când introduc o subordonată, alături de „ceea ce”: „Nu știu cine a sunat.” Formele lui „care” — pe care, căruia, al cărui — au pagina lor, pronumele relativ „care”.

Nehotărâtele — cineva, ceva, oricine, orice, oricare, fiecare, altul, unul, tot, câțiva — și adjectivele vreun, vreo, orice, fiecare, alt se scriu într-un cuvânt: „oricine”, „fiecare”, „vreun”. Cu „fiecare” subiect, verbul rămâne la singular: „Fiecare dintre noi și-a adus actele.”

Negativele — nimeni, nimic, niciunul, niciuna, adjectivele niciun, nicio — cer negația verbului: „Nimeni nu a lipsit.”, „N-am găsit nimic.” În română dubla negație e normă, iar propoziția rămâne negativă; „Nimeni a lipsit” e greșit. Scrierea „niciun / nici un” e explicată la scrierea legată sau separată.

Adjectivul pronominal de întărire (Academia)

Se acordă în gen, număr, persoană și caz cu cuvântul întărit: eu însumi / însămi, tu însuți / însăți, el însuși, ea însăși, noi înșine / însene, voi înșivă / însevă, ei înșiși, ele înseși / însele (ambele forme de feminin plural sunt admise de DOOM2 și DOOM3; DOOM3 o trece întâi pe „însele”). La feminin singular, genitiv-dativul e „înseși”: „a directoarei înseși”. Greșelile tipice: „ea însuși” (corect: „ea însăși”), „directoarea însuși” (corect: „directoarea însăși”).

Șapte enunțuri scrise de noi. Încearcă întâi singur, apoi deschide răspunsul.