PolițieTeste
Limba românămorfologie · pronumele

Pronumele: tipurile, formele corecte și cum le recunoști în grile

„Aceiași carte”, „ea însuși”, „i-am spus colegilor” — greșelile de pronume trec neobservate în vorbire, dar în grile sunt exact variantele de eliminat. Pagina parcurge tipurile de pronume din tematica 2026, cu formele care se confundă și testele care le despart.

3persoane ale pronumelui personal
4forme ale lui „același”
2valori posibile ale lui „mă”: personal sau reflexiv
30întrebări de română la Academie
§1

Pronume sau adjectiv pronominal: ce cere tematica

Pronumele ține locul unui substantiv: „Acesta e dosarul meu.” Multe pronume au și o folosire de adjectiv pronominal: stau lângă un substantiv și se acordă cu el — „Dosarul acesta e complet.” Testul e simplu: stă singur, pronume; însoțește un substantiv, adjectiv pronominal. Diferența contează la analiză: pronumele poate fi subiect sau complement, adjectivul pronominal e atribut adjectival. Pronumele personal și cel reflexiv nu au folosire de adjectiv.

Unde e în tematica 2026: ambele tematici de limba română, secțiunea «Gramatică», cer „pronumele personal, personal de politețe (flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana, numărul, genul; flexiunea cazuală); pronumele reflexiv (diferența dintre pronumele reflexiv și pronumele personal)”, „anticiparea și reluarea prin clitice pronominale” în cazul unor complemente, pronumele și adjectivul pronominal posesiv și demonstrativ, „folosirea corectă” a celor interogative, relative și nehotărâte, pronumele negativ și „negația în propoziție”, precum și „aspecte ortografice”. Anexa nr. 5 a Academiei de Poliție adaugă „adjectivul pronominal de întărire”. La școli contează DOOM2 și DOOM3, fără elementele tratate diferit; la Academie, ultimele ediții ale DOOM, DEX și Îndreptarului.

§2

Pronumele personal și pronumele de politețe

Pronumele personal are trei persoane, două numere și, doar la persoana a III-a, gen. În dativ și acuzativ are forme accentuate și forme neaccentuate (scurte):

NominativDativAcuzativ
eumie · îmi, mipe mine · mă
tuție · îți, țipe tine · te
el, ealui, ei · îi, ipe el, pe ea · îl, l, o
noinouă · ne, nipe noi · ne
voivouă · vă, vipe voi · vă
ei, elelor · le, lipe ei, pe ele · îi, i, le

Genitivul există doar la persoana a III-a — „cartea lui”, „cartea ei”, „cartea lor” (atribut pronominal genitival); la persoanele I și a II-a se folosește posesivul: „cartea mea”.

Pronumele de politețe sunt: dumneata (genitiv-dativ dumitale), dumneavoastră, dumnealui, dumneaei, dumnealor (aceeași formă în toate cazurile) și dânsul, dânsa, dânșii, dânsele (genitiv-dativ dânsului, dânsei, dânșilor, dânselor). Nu au forme scurte proprii; se folosesc cele ale pronumelui personal: „Vă mulțumesc dumneavoastră.”, „I-am spus dânsului.” Cu „dumneavoastră”, verbul stă la persoana a II-a plural, iar adjectivul se acordă cu persoana reală („Sunteți sigură, doamnă?”) — detalii la acordul predicatului. DOOM3 adaugă ca pronume de politețe domnia-ta, domnia-voastră, domnia-sa, domniile-lor, scrise cu cratimă și cu literă mică; la școli nu sunt vizate, fiind tratate diferit de cele două ediții.

§3

Pronumele reflexiv și diferența față de cel personal

Pronumele reflexiv trimite înapoi la subiect. Are forme proprii doar la persoana a III-a: acuzativ pe sine, se, s-; dativ sieși (sie), își, și, și-. La persoanele I și a II-a nu are forme proprii, ci împrumută formele personale mă, te, ne, vă, îmi, îți. De aici capcana preferată a grilelor: aceeași formă poate fi personală sau reflexivă.

Testul: o formă de persoana I sau a II-a e reflexivă când are aceeași persoană ca subiectul — „(Eu) mă pregătesc.”, „(Noi) ne-am înscris.” — și personală când subiectul e altă persoană — „El mă pregătește.”, „Comisia ne-a înscris.”

„Se”, „își”, „și-”, „sine”, „sieși” sunt mereu reflexive. „Îi” e mereu personal: „Își amintește” (reflexiv — trimite la subiect), „Îi amintește” (personal — altcuiva). Rolurile lui „se” în construcții — pasiv, impersonal, parte din verb — sunt explicate la construcțiile sintactice.

§4

Formele neaccentuate: anticipare, reluare, ortografie

Formele neaccentuate (clitice) stau lângă verb și pot anticipa sau relua un complement direct sau indirect din aceeași propoziție:

Anticipare

Forma scurtă vine întâi: „Îl caut pe Andrei.”, „I-am spus lui Andrei.”

Reluare

Complementul vine întâi: „Pe Andrei îl caut.”, „Lui Andrei i-am spus.”, „Dosarul l-am depus ieri.”

Forma scurtă și complementul pe care îl dublează au aceeași funcție — complement direct, respectiv indirect. Dublarea e obligatorie la pronumele personal accentuat („Pe mine m-a sunat.”, „Mie mi-a spus.”) și la complementul direct articulat pus înaintea verbului („Cererea am depus-o.”). De aceea „mie mi se pare” e corect, nu un pleonasm.

Aspecte ortografice

  • Cu cratimă când forma scurtă se sprijină pe un cuvânt vecin: l-am, i-am, mi-a, v-am, le-am, dă-mi-l, spunându-i, am văzut-o (regulile sunt la cratimă).
  • Înaintea lui „se”, dativul are formele cu „i”: mi se, ți se, i se, ni se, vi se, li se — „Li se pare ușor”, nu „le se pare”.
  • Numărul se păstrează: „Le-am spus colegilor” (plural), „I-am spus colegului” (singular). „I-am spus colegilor” e greșit.
§5

Posesivul și demonstrativul

Adjectivul pronominal posesiv însoțește substantivul — „dosarul meu”, „cererile tale” — și se acordă cu obiectul posedat, în timp ce persoana arată posesorul. Pronumele posesiv stă singur și are articol genitival: „Dosarul tău e complet, al meu nu.” Alegerea dintre „său, sa” și „lui, ei, lor” e explicată la articolul genitival.

Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ arată apropierea, depărtarea, identitatea sau diferențierea:

FelulSingular (m. / f.)Plural (m. / f.)
de apropiereacesta / aceasta (acest / această)aceștia / acestea (acești / aceste)
de depărtareacela / aceea (acel / acea)aceia / acelea (acei / acele)
de identitateacelași / aceeașiaceiași / aceleași
de diferențierecelălalt / cealaltăceilalți / celelalte

Formele din paranteză sunt ale adjectivului pus înaintea substantivului: „acest dosar”, dar „dosarul acesta”. Capcanele sunt perechile care diferă printr-o literă: aceea (feminin singular: „cererea aceea”) și aceia (masculin plural: „candidații aceia”); aceeași (feminin singular: „aceeași cerere”), aceiași (masculin plural: „aceiași candidați”) și aceleași (plural feminin și neutru: „aceleași acte”). Locuțiunea „de aceea” se scrie cu „-ea”.

§6

Interogativ, relativ, nehotărât, negativ, de întărire

Interogativele — cine, ce, care, cât — deschid întrebări: „Cine a sunat?”, „Ce dosar lipsește?” (adjectiv), „Cui i-ai dat cererea?” Aceleași forme devin relative când introduc o subordonată, alături de „ceea ce”: „Nu știu cine a sunat.” Formele lui „care” — pe care, căruia, al cărui — au pagina lor, pronumele relativ „care”.

Nehotărâtele — cineva, ceva, oricine, orice, oricare, fiecare, altul, unul, tot, câțiva — și adjectivele vreun, vreo, orice, fiecare, alt se scriu într-un cuvânt: „oricine”, „fiecare”, „vreun”. Cu „fiecare” subiect, verbul rămâne la singular: „Fiecare dintre noi și-a adus actele.”

Negativele — nimeni, nimic, niciunul, niciuna, adjectivele niciun, nicio — cer negația verbului: „Nimeni nu a lipsit.”, „N-am găsit nimic.” În română dubla negație e normă, iar propoziția rămâne negativă; „Nimeni a lipsit” e greșit. Scrierea „niciun / nici un” e explicată la scrierea legată sau separată.

Adjectivul pronominal de întărire (Academia)

Se acordă în gen, număr, persoană și caz cu cuvântul întărit: eu însumi / însămi, tu însuți / însăți, el însuși, ea însăși, noi înșine / însene, voi înșivă / însevă, ei înșiși, ele înseși / însele (ambele forme de feminin plural sunt admise de DOOM2 și DOOM3; DOOM3 o trece întâi pe „însele”). La feminin singular, genitiv-dativul e „înseși”: „a directoarei înseși”. Greșelile tipice: „ea însuși” (corect: „ea însăși”), „directoarea însuși” (corect: „directoarea însăși”).

§7

Greșelile frecvente și ordinea de lucru

GreșitCorectDe ce
aceiași cerereaceeași cererefeminin singular
aceeași candidațiaceiași candidațimasculin plural
de aceia am venitde aceea am venitlocuțiune cu „-ea”
ea însușiea însășifeminin
i-am spus colegilorle-am spus colegilorplural
le se pareli se pare„li” înaintea lui „se”
nimeni a lipsitnimeni nu a lipsitnegația verbului

Ordinea de lucru

  • Stă singur sau lângă un substantiv? Pronume sau adjectiv pronominal.
  • La „mă, te, ne, vă, îmi, îți”, compară persoana cu a subiectului: aceeași — reflexiv.
  • La demonstrative și la „însuși”, verifică genul și numărul cuvântului de care țin.
  • La formele scurte de dativ: număr corect („i” / „le”) și „li” înaintea lui „se”.
  • La pronumele negative, caută „nu” lângă verb.
§8

Verifică-te

Șapte enunțuri scrise de noi. Încearcă întâi singur, apoi deschide răspunsul.

1. „Colega mea a depus (aceeași / aceiași) cerere ca mine.”

Aceeași — se acordă cu „cerere”, feminin singular.

2. „Candidatele (înseși / însăși) au cerut reverificarea.”

Înseși (sau „însele”) — feminin plural, persoana a III-a. „Însăși” e feminin singular.

3. „(Le / Li) se pare că proba a fost ușoară.”

Li se pare — înaintea lui „se”, dativul plural are forma „li”.

4. În care enunț „mă” e reflexiv: „El mă sună zilnic” sau „Eu mă trezesc devreme”?

În al doilea: subiectul e tot persoana I („eu... mă”). În primul, subiectul e „el”, deci „mă” e pronume personal.

5. „Am vorbit cu colegii și (i-am / le-am) explicat cerința.”

Le-am — forma scurtă trimite la „colegii”, deci stă la plural: „le-am explicat” (lor).

6. În „Acest dosar e al meu.”, ce sunt „acest” și „al meu”?

„Acest” — adjectiv pronominal demonstrativ (însoțește „dosar”); „al meu” — pronume posesiv (stă singur, cu articol genitival), nume predicativ.

7. „Nimeni (a / nu a) observat greșeala.”

„Nimeni nu a observat” — pronumele negativ cere negația verbului.

§9

Întrebări frecvente

Care e diferența dintre pronume și adjectiv pronominal?

Pronumele stă singur, în locul unui substantiv („Acesta e dosarul.”). Adjectivul pronominal însoțește un substantiv și se acordă cu el („Dosarul acesta e complet.”). Pronumele personal și cel reflexiv nu au folosire de adjectiv.

Cum deosebesc pronumele reflexiv de cel personal?

Compari persoana formei scurte cu persoana subiectului. Dacă e aceeași („Eu mă pregătesc”), pronumele e reflexiv; dacă e alta („El mă pregătește”), e personal. „Se”, „își” și „și-” sunt mereu reflexive.

Se scrie „aceeași” sau „aceiași”?

Depinde de substantiv: „aceeași” la feminin singular („aceeași cerere”), „aceiași” la masculin plural („aceiași candidați”), „aceleași” la plural feminin și neutru („aceleași acte”).

„Mie mi-a spus” este pleonasm?

Nu. Pronumele personal accentuat („mie”, „pe mine”) se dublează obligatoriu prin forma neaccentuată: „Mie mi-a spus”, „Pe mine m-a sunat”. La fel, „mie mi se pare” e corect.

„Le se” sau „li se”?

„Li se”. Înaintea lui „se”, formele de dativ sunt „mi, ți, i, ni, vi, li”: „li se spune”, „ni se pare”, „vi se comunică”.

→

Mai departe

≡

Toate regulile de limba română

Regula, apoi grila

Verifică-te pe grile, nu pe recitire

Banca de limba română a aplicației are grile pe fiecare regulă, cu explicație la răspuns, plus testele oficiale cronometrate. Primele 40 de grile din fiecare materie sunt libere, fără abonament.

🍪 Fără cookie-uri de urmărireFolosim doar stocarea strict necesară: autentificarea, preferințele și progresul tău local. Fără analiză, fără reclame de la terți. Detalii