Pronumele relativ „care”: pe care, căruia, al cărui — cum alegi forma corectă

Pronumele relativ leagă o propoziție subordonată de un cuvânt din propoziția regentă și, în același timp, are un rol în propoziția lui. În „Colegul care m-a ajutat e polițist”, „care” trimite la „colegul” — antecedentul — și e subiectul lui „m-a ajutat”.

De aici vin toate formele lui. „Care” își ia genul și numărul de la antecedent (colegul → căruia, colega → căreia, colegii → cărora), dar cazul și prepoziția din propoziția lui. Greșelile apar când una dintre cele două informații e ignorată.

Unde e în tematica 2026: ambele tematici de limba română cer „folosirea corectă a pronumelor și a adjectivelor pronominale: interogativ, relativ” (plus nehotărât) și, la frază, „subordonarea […] prin pronume și adverbe relative”, cu atributiva printre „realizările propoziționale ale unor funcții sintactice”. Anexa nr. 5 a Academiei de Poliție adaugă „corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică” — exact mecanismul prin care „care” devine „pe care”, „căruia” sau „al cărui”. La școli, evaluarea ține cont de ambele ediții ale DOOM (DOOM2 și DOOM3), fără să vizeze elementele tratate diferit de ele; la Academie se folosesc ultimele ediții ale DOOM, DEX și Îndreptarului.

Cea mai frecventă greșeală e „care” folosit în locul lui „pe care”: „dosarul care l-am depus”, „omul care l-am văzut”. În limba literară, când „care” e complement direct, primește prepoziția „pe”, iar verbul îl reia de regulă printr-un pronume scurt: dosarul pe care l-am depus, cererea pe care am semnat-o, candidații pe care i-am anunțat.

Testul: pune antecedentul în locul lui „care” și fă din subordonată o propoziție de sine stătătoare.

„Pe” apare la complementul direct exprimat prin „care” indiferent dacă antecedentul e o persoană sau un lucru: colegul pe care l-am sunat, formularul pe care l-am completat.

Aceeași logică pentru celelalte prepoziții: dacă propoziția independentă cere o prepoziție, ea nu dispare în subordonată. „Ți-am vorbit despre coleg” → „colegul despre care ți-am vorbit”, nu „colegul care ți-am vorbit”. „Lucrez cu colegul” → „colegul cu care lucrez”.

Când „care” e complement indirect — răspunde la „cui?” — trece la dativ și își ia genul și numărul de la antecedent:

Forma se reia în verb prin pronumele scurt: „căruia i-am”, „căreia i-am”, „cărora le-am”. Greșelile tipice sunt „candidatul care i-am explicat” (lipsește dativul), „candidata căruia” (gen greșit) și „candidații căruia” (număr greșit).

Aceleași forme, cu „-a” la final, apar și după prepozițiile care cer genitivul sau dativul: martorul datorită căruia, clădirea în fața căreia, măsurile împotriva cărora.

La genitiv, „care” face două acorduri deodată, fiecare cu alt substantiv. De aceea e forma cea mai testată:

• articolul (al, a, ai, ale) se acordă cu substantivul care urmează — obiectul posedat;
• „cărui / cărei / căror” se acordă cu antecedentul — posesorul, din propoziția dinainte.

Cum lucrezi: privește înapoi pentru „cărui / cărei / căror” (cine e posesorul?) și înainte pentru articol (ce e posedat?). În „mașina al cărei proprietar a fost amendat”, „cărei” vine de la „mașina” (feminin), iar „al” de la „proprietar” (masculin). „Mașina a cărei proprietar” și „mașina al cărui proprietar” sunt amândouă greșite: fiecare a făcut doar jumătate din acord.

În fața unui substantiv se folosește forma fără „-a”: al cărui dosar, nu „al căruia dosar”. Formele cu „-a” (căruia, căreia, cărora) stau singure — la dativ sau după prepoziții ca „datorită”, „împotriva”.

Mecanismul articolului e același cu cel explicat pe pagina despre articolul genitival: se acordă cu obiectul posedat, nu cu posesorul.

„Ce” e invariabil: nu are forme de dativ sau de genitiv și nu primește „pe”. Când ai nevoie de dativ sau genitiv, treci la formele lui „care”. „Ce” e firesc mai ales după „tot”: Tot ce ai scris e corect. Când reia o propoziție întreagă, forma este „ceea ce”: A promovat din prima încercare, ceea ce ne-a bucurat pe toți.

„Cine” se referă la persoane și are și el forme de caz: pe cine (complement direct), cui (dativ), al cui, a cui, ai cui, ale cui (genitiv). Nu știu pe cine să întreb. · Nu știu cui să dau cererea. · Nu știu al cui e dosarul. Articolul din „al cui” se acordă tot cu obiectul posedat: a cui e cererea?, ale cui sunt actele?

Acordul verbului după „care”

Când „care” e subiect, verbul din subordonată se acordă cu antecedentul, inclusiv în persoană: Eu, care am terminat primul, am ieșit. · Voi, care ați întârziat, așteptați. „Eu, care a terminat” e greșit. La „unul dintre… care”, antecedentul lui „care” e substantivul la plural: E unul dintre candidații care au luat nota maximă. Mai multe despre acord găsești pe pagina despre acordul predicatului cu subiectul.

Enunțurile de grilă sunt de tipul „Acordul pronumelui relativ este corect în…” sau „Enunțul se completează corect cu forma…”. La cele de completare, scrie mental cele două acorduri pe ciornă, înainte să citești variantele: variantele greșite sunt construite exact din jumătăți de acord.

Opt enunțuri scrise de noi. Alege forma, apoi verifică.