Acordul predicatului cu subiectul: regula, excepțiile admise și greșelile din grile

Predicatul verbal se acordă cu subiectul în număr și în persoană: „Candidatul a promovat”, „Candidații au promovat”, „Noi am promovat”. La predicatul nominal, verbul copulativ se acordă la fel, iar numele predicativ exprimat prin adjectiv se acordă cu subiectul în gen și număr: „Sala era plină”, „Candidații erau emoționați”.

Cele mai multe greșeli de acord nu vin din necunoașterea regulii, ci din faptul că subiectul a fost identificat greșit: verbul s-a acordat cu cuvântul cel mai apropiat, nu cu cel care face acțiunea. De aceea primul pas e întotdeauna același.

Pune verbului întrebarea „cine?” sau „ce?” și găsește subiectul înainte să te uiți la acord. Abia apoi verifici numărul și persoana. Un substantiv în genitiv („al cui?”) sau unul legat prin prepoziție de alt cuvânt („dintre candidați”, „cu rezultatele”) nu e subiectul.

Unde e în tematica 2026: regula e numită explicit la ambele concursuri, în capitolul «I. Limba română – Gramatică»: „subiectul exprimat (simplu și multiplu); subiectul neexprimat (inclus, subînțeles); acordul predicatului cu subiectul”. Anexa nr. 5 a Academiei de Poliție adaugă „acordul numelui predicativ”, iar ambele tematici cer „acordul adjectivului cu substantivul” — de aceea sunt și ele pe această pagină.

Când subiectul are doi sau mai mulți termeni legați prin „și” sau prin „atât… cât și”, predicatul trece la plural: „Candidatul și părintele lui au semnat declarația”, „Atât directorul, cât și adjunctul au fost prezenți”.

Dacă termenii sunt la persoane diferite, câștigă persoana cu număr mai mic — întâi persoana I, apoi a II-a:

Numele predicativ adjectival se pune la plural și, dacă termenii denumesc persoane de genuri diferite, la masculin: „Mama și tatăl sunt mulțumiți”; dacă toți sunt feminini, rămâne la feminin: „Mama și sora sunt mulțumite”.

Când subiectul multiplu stă după verb, vorbirea obișnuită alunecă spre singular: „A venit mama și tata”. În exprimarea îngrijită — și în grile — forma sigură e pluralul: „Au venit mama și tata”.

Substantivele colective arată o mulțime, dar sunt la singular: echipă, comisie, lume, popor, grup, mulțime. Când stau singure, fără un complement la plural, predicatul rămâne la singular: „Comisia a hotărât”, „Echipa a câștigat”, „Lumea s-a adunat”. „Lumea s-au adunat” sau „Poliția au intervenit” sunt greșeli de acord.

Situația se schimbă când colectivul e urmat de un substantiv la plural: majoritatea candidaților, o parte dintre elevi, o mulțime de oameni. Aici normele DOOM admit două acorduri:

Pentru grile consecința e practică: dacă o variantă diferă de alta doar prin „a promovat / au promovat” după „majoritatea candidaților”, nu acolo e greșeala. Caută în altă parte a enunțului.

Atenție la „numărul”: în „Numărul candidaților a crescut”, subiectul e chiar numărul, cifra, deci singularul e singura formă corectă. „Numărul candidaților au crescut” e acord prin atracție.

Acordul prin atracție înseamnă că verbul se acordă cu un substantiv din apropiere, de obicei un genitiv sau un complement la plural, în loc să se acorde cu subiectul. Urechea nu te ajută, pentru că ultimul cuvânt auzit înainte de verb e la plural.

Aceeași capcană apare în propozițiile cu „care”. În „Este unul dintre cei care au semnat”, pronumele „care” ține locul lui „cei”, deci verbul e la plural; „unul dintre cei care a semnat” e greșit. Regulile pronumelui sunt pe pagina despre pronumele relativ „care”.

Când subiectul stă după predicat, greșeala de acord devine aproape reflexă. Cele mai multe cazuri apar la construcțiile pasive cu „se”, unde substantivul de după verb e chiar subiectul:

Testul: mută subiectul înaintea verbului. „Rezultatele s-au anunțat”, „Măsurile se iau”, „Florile îmi plac” — în ordinea firească acordul greșit se aude imediat.

Un caz aparte e verbul „a trebui”. În limba literară, la prezent, persoana a III-a are aceeași formă la singular și la plural: „Actele trebuie depuse până vineri”; „trebuiesc” nu e o formă corectă. La imperfect, pluralul există și se folosește: „Actele trebuiau depuse ieri”.

Cu „dumneavoastră”, verbul stă la persoana a II-a plural chiar și când vorbești cu o singură persoană: „Dumneavoastră ați semnat procesul-verbal?”. Adjectivul sau participiul din numele predicativ se acordă însă cu persoana reală, la singular: „Sunteți sigur, domnule?”, „Sunteți sigură, doamnă?”. Cu „dumneata” verbul e la persoana a II-a singular („dumneata ai spus”), iar cu „dumnealui”, „dumneaei” la persoana a III-a.

La pasiv, participiul se comportă ca un adjectiv și se acordă cu subiectul: „Datele au fost verificate”, „Proba a fost anulată”. Dacă numele predicativ e un substantiv, nu trebuie să aibă același număr: „Grilele au fost o surpriză” e corect.

Acordul adjectivului

Adjectivul se acordă cu substantivul în gen, număr și caz. Greșeala tipică apare la genitiv-dativ feminin, când adjectivul rămâne la nominativ: „directoarea școlii generale”, nu „școlii generală”; „membrii comisiei centrale”, nu „comisiei centrală”. Câteva adjective sunt invariabile și nu se acordă deloc: maro, gri, bej, gata, cumsecade — „pantofi maro”, „suntem gata”.

Adjectivul pronominal de întărire (însumi, însăși, înșiși; tematica Academiei îl numește explicit) se acordă în gen, număr și persoană cu cuvântul pe care îl întărește:

Greșelile din grile: „ea însuși” (corect: „ea însăși”), „ele înșiși” (corect: „ele înseși”), „directoarea însuși” (corect: „directoarea însăși”).

Opt enunțuri scrise de noi. Găsește subiectul, apoi alege forma.