Fraza: tipurile de enunț, coordonarea, subordonarea și punctuația

Enunțul e o comunicare încheiată, cu intonație proprie, marcată în scris prin punct, semnul întrebării sau semnul exclamării. Poate fi o singură propoziție („Plouă.”) sau o frază — un enunț cu cel puțin două propoziții, adică cu cel puțin două predicate. În frază, propozițiile se leagă în două feluri: prin coordonare, când sunt de același rang, și prin subordonare, când una depinde de un cuvânt din cealaltă.

Unde e în tematica 2026: la școlile postliceale M.A.I., capitolul «I. Limba română – Gramatică» începe cu „Enunțul: enunțuri asertive (propoziția enunțiativă), interogative, exclamative, imperative; propoziția simplă, propoziția dezvoltată; propoziția afirmativă, propoziția negativă; fraza: coordonarea prin juxtapunere și prin joncțiune; conjuncții coordonatoare; subordonarea prin conjuncții subordonatoare, prin pronume și adverbe relative, norme de punctuație” și cere ca „realizări propoziționale” atributiva, completiva directă, completiva indirectă și completiva prepozițională. Academia de Poliție (Anexa nr. 5 la Regulamentul de admitere) adaugă „enunțuri eliptice”, „norme de punctuație (virgula, punctul-și-virgula)” și, printre subordonate, „circumstanțiala de loc, de timp, de mod, cauzala, finala”. La școli se iau în calcul DOOM2 și DOOM3, fără elementele tratate diferit; la Academie, ultimele ediții ale DOOM, DEX și Îndreptarului.

Decide scopul comunicării, nu doar semnul de la final. Semnul exclamării nu face un enunț imperativ: „Am terminat lucrarea la timp!” nu cere nimic, ci exprimă o trăire, deci e exclamativ. Așa a fost cotată și o propoziție de acest tip în subiectul Academiei din 2026 („exclamativă”, nu „asertivă”); manualele mai vechi, care clasificau separat după scop și după atitudine, o numeau „enunțiativă exclamativă”. Imperativul cere un îndemn, exprimat de obicei prin imperativ sau prin conjunctiv („Să nu întârzii!”). O întrebare la care nu se așteaptă răspuns („De ce aș renunța acum?”) rămâne interogativă.

Enunțurile eliptice (cerute la Academie)

Un enunț eliptic are un element lipsă — de cele mai multe ori predicatul — care se înțelege din context: „— Când pleci? — Mâine.”, „— Cine a câștigat? — Andrei.” În scris, locul verbului omis dintr-o propoziție coordonată se poate marca prin virgulă (Îndreptarul o admite, nu o impune): „Eu am ales varianta a, iar colegul meu, varianta c.”

Simplă sau dezvoltată, afirmativă sau negativă

Propoziția simplă are doar părți principale — predicat și subiect, sau numai predicat: „Plouă.”, „Andrei învață.” Propoziția dezvoltată are și cel puțin o parte secundară: „Andrei învață temeinic.” Propoziția negativă are predicatul negat prin „nu”: „Nu am lipsit.” Pronumele și adverbele negative cer și ele „nu”, iar dubla negație nu face propoziția afirmativă: „Nimeni nu a lipsit.” e negativă. Grilele recente scriu uneori „pozitivă” în loc de „afirmativă”. Un enunț se caracterizează pe toate criteriile deodată: „Am terminat lucrarea la timp!” e o propoziție dezvoltată, afirmativă, exclamativă.

Fraza are atâtea propoziții câte predicate are — inclusiv predicatele omise, dar subînțelese, din construcțiile eliptice. Numeri:

• verbele la moduri personale — indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ —, cu tot cu auxiliarele lor („ar fi fost verificat” e un singur predicat);
• interjecțiile predicative („Hai la sală!”) și adverbele predicative urmate de „că” („Firește că vine.” are două propoziții în analiza școlară, cea folosită și în grilele Academiei);
• fiecare verb coordonat, chiar dacă auxiliarul nu se repetă: „Am citit și semnat cererea.” are două predicate. Dar „Cererea era completă și corectă.” are unul singur: un predicat nominal cu nume predicativ multiplu.

Nu formează propoziții formele nepersonale: infinitivul, gerunziul, participiul și supinul. „Terminând lucrarea, a predat-o.” e o singură propoziție; „A plecat fără a saluta.” — tot una. Propoziția principală nu depinde de alta; propoziția subordonată depinde de un cuvânt dintr-o altă propoziție, numit regent, și e legată de el printr-un element de relație. În „Știu că vii.”, „Știu” e principala, iar „că vii” e subordonata.

Coordonarea leagă propoziții de același fel: două principale sau două subordonate de același tip, cu același regent („Știu că ai învățat și că vei reuși.”). Se face în două moduri: prin juxtapunere, fără conjuncție, prin simpla alăturare, marcată de obicei prin virgulă („A venit, a semnat, a plecat.”), sau prin joncțiune, cu o conjuncție coordonatoare.

„Iar” e de regulă adversativ („Eu completez, iar tu verifici.”); DEX îi dă și un sens copulativ, de „și”. Când înseamnă „din nou” („a greșit iar”), e adverb, nu conjuncție. Punctuația urmează raportul: fără virgulă înaintea lui „și” sau „sau” simplu, cu virgulă la juxtapunere, înaintea conjuncțiilor adversative și a celor conclusive și la conjuncțiile repetate („Ori înveți, ori renunți.”).

Subordonata e introdusă printr-un element de relație: o conjuncție sau locuțiune conjuncțională (că, să, dacă, deși, fiindcă, deoarece, pentru că, ca să, după ce), un pronume relativ (care, cine, ce, cât — formele lui „care” sunt la pronumele relativ „care”) sau un adverb relativ (unde, când, cum, cât). Felul ei îl afli înlocuind-o cu o parte de propoziție: „Știu că vii” → „Știu asta” — complement direct, deci completivă directă.

Primele patru sunt cerute la ambele concursuri, ultimele cinci doar în tematica Academiei. La completiva prepozițională, prepoziția cerută de verb dispare înaintea lui „că” și „să”: „mă tem de întârziere”, dar „mă tem că voi întârzia”. Atenție la terminologie: până în 2024, grilele Academiei numeau aceste subordonate „completive indirecte” (de exemplu, după „se gândea că…”); din 2025 apare „completivă prepozițională”. Dacă termenul nou lipsește din variante, alege „completivă indirectă”. Concesivele și condiționalele, cerute la Academie, sunt la construcțiile sintactice. În analiza frazelor mai întâlnești subiectiva („Cine învață reușește.”) și predicativa, pe care tematica 2026 nu le numește, dar care au apărut în subiectele Academiei din anii trecuți.

Același element, subordonate diferite

• „că”: după un verb tranzitiv — completivă directă („Știu că…”); după un substantiv — atributivă („Vestea că…”); după „a se gândi”, „a se teme” — completivă prepozițională (în grilele vechi, indirectă).
• „unde”, „când”: după un verb — de obicei circumstanțiale („Lucrează unde…”), dar după „a ști”, „a spune”, „a întreba” — completive directe („Spune-mi unde locuiești”); după un substantiv — atributive („Orașul unde locuiesc”, „Ziua când am dat examenul”).
• „cum”: de mod („A procedat cum i s-a cerut”), completivă directă („Nu știu cum a reușit”).
• „pentru că” introduce o cauzală; „ca să” și „pentru ca… să”, o finală.

Între regent și completivele puse după el nu se pune virgulă: „Știu că vii.”, „Mă tem că voi întârzia.”, „Nu știu dacă vine.” Atributiva cu „care” stă fără virgule când selectează („Candidații care au întârziat n-au mai intrat.”) și între virgule când doar explică („Andrei, care a întârziat, n-a mai intrat.”). O subordonată circumstanțială pusă înaintea regentului se desparte, de regulă, prin virgulă: „Când am ajuns, sala era plină.” După regent, concesiva se desparte întotdeauna („A continuat, deși era obosit.”), iar cauzala de obicei („A întârziat, fiindcă a pierdut trenul.”). Toate cazurile, cu excepțiile lor, sunt pe pagina despre virgulă.

Punctul-și-virgula (cerut explicit la Academie) marchează o pauză mai mare decât virgula și mai mică decât punctul. Desparte propoziții sau grupuri de propoziții mai lungi, relativ independente, mai ales când în interiorul lor există deja virgule: „Candidații din prima serie au intrat la ora 8, după apel; cei din a doua au așteptat în curte, lângă poartă.”

Numele semnului se scrie diferit în cele două ediții: DOOM2 are „punct și virgulă”, iar DOOM3 „punct-și-virgulă” (articulat: „punctul-și-virgula”), formă folosită și de tematica Academiei; în DOOM3, „punct și virgulă” scris separat înseamnă cele două semne distincte. La școli, scrierea numelui nu e vizată, pentru că cele două ediții o tratează diferit.

Șapte enunțuri scrise de noi. Rezolvă întâi singur, apoi deschide răspunsul.