Virgula: unde e obligatorie, unde e interzisă și cum o verifici în grile

Cea mai răspândită idee greșită despre virgulă e că se pune acolo unde facem o pauză în vorbire. Pauzele depind de ritmul fiecăruia; virgula depinde de structura propoziției. Ea separă elemente care nu sunt legate direct între ele sau izolează un element pus „pe lângă” — o adresare, o explicație, o părere.

De aici regula de lucru pentru grile: fiecare virgulă trebuie să aibă un motiv pe care îl poți numi. Dacă nu găsești motivul, virgula e probabil în plus. Și invers: dacă o structură cere virgulă (o adresare, o apoziție, o subordonată pusă înainte), lipsa ei e o greșeală la fel de mare.

Două întrebări pentru fiecare virgulă: ce desparte? și ce motiv are? O virgulă care taie o legătură directă — subiect și predicat, verb și complement, verb și „că” — e greșită.

Unde e în tematica 2026: punctuația apare de mai multe ori în capitolul «I. Limba română – Gramatică», la ambele concursuri — la frază („norme de punctuație”), la părțile de propoziție („topica în propoziție; norme de punctuație (virgula)”), la „construcții incidente” și la substantiv („punctuația vocativului”). Anexa nr. 5 a Academiei de Poliție precizează la frază „norme de punctuație (virgula, punctul-și-virgula)” și adaugă „apoziția”. Regulile virgulei în propoziție și în frază sunt descrise pe larg în Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație al Academiei Române, pe care nota tematicii Academiei îl numește alături de DOOM și DEX.

Vocativul și interjecția

Substantivul în vocativ, cel prin care te adresezi cuiva, se desparte prin virgulă de restul enunțului, oriunde ar sta: Andrei, vino aici! · Vino aici, Andrei! · Vă rog, domnule comisar, să semnați. În interiorul enunțului, vocativul are virgulă și înainte, și după.

La fel se despart interjecțiile care exprimă o stare sau o emoție: Of, iar am întârziat. · Vai, ce greu a fost! Nu se despart interjecțiile care țin loc de verb: Hai acasă! · Iată rezultatele.

Apoziția

Apoziția explică sau numește din nou un cuvânt din propoziție și stă între virgule: Popescu, agentul de serviciu, a întocmit procesul-verbal. Dacă apoziția e la final, a doua virgulă e înlocuită de punct: Am vorbit cu agentul de serviciu, Popescu.

Enumerarea

Termenii unei enumerări fără conjuncții se despart prin virgulă: A adus buletinul, cazierul, adeverința medicală. Înaintea lui „și” care leagă ultimul termen nu se pune virgulă: buletinul, cazierul și adeverința. Nici înaintea unui „sau” ori „ori” simplu: Vii mâine sau poimâine? Nu se pune virgulă nici înainte de „etc.” — DOOM3 notează la abreviere „neprecedat de virgulă”: acte, formulare, fotografii etc.

Construcțiile incidente

Cuvintele sau propozițiile strecurate în enunț, care exprimă părerea vorbitorului sau o precizare laterală, se izolează între virgule (sau între linii de pauză): Proba, după câte știu, începe la ora 9. · Candidatul, cred, a înțeles cerința.

Subordonatele circumstanțiale puse la început

O subordonată circumstanțială așezată înaintea propoziției de care depinde se desparte, de regulă, prin virgulă: Dacă ajungi devreme, ocupă-ți locul. · Când a sunat telefonul, eram deja în sală. · Deși era obosit, a continuat. Așezate după, cele de timp și de loc nu se despart de obicei (Ocupă-ți locul când ajungi.). La condiționala pusă după regentă virgula e posibilă, dar nu obligatorie — Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație (ediția a VI-a) spune că circumstanțialele cauzale, concesive și condiționale se despart prin virgulă „mai ales când sunt antepuse regentului”; deci Ocupă-ți locul dacă ajungi devreme. și Ocupă-ți locul, dacă ajungi devreme. sunt amândouă acceptate, iar virgula lipsește când insiști că e singura condiție (Intri numai dacă ai legitimația.). Concesivele se despart prin virgulă și când stau după: A continuat, deși era obosit. Cauzalele puse după se despart de obicei tot prin virgulă (Am lipsit, fiindcă eram bolnav.), dar virgula poate lipsi când cauza e chiar informația pe care se pune accentul: Am lipsit numai pentru că eram bolnav.

Tot la început de frază se despart construcțiile cu gerunziu sau participiu: Ajuns la poartă, a prezentat legitimația. · Terminând lucrarea, a predat-o comisiei.

Conjuncțiile „dar”, „iar”, „însă”, „ci”, „deci”

Înaintea conjuncțiilor adversative se pune virgulă: E tânăr, dar are experiență. · Nu el a greșit, ci colegul lui. · Eu completez formularul, iar tu verifici actele. La fel înaintea lui „deci” care leagă două propoziții: A învățat constant, deci a promovat. Atenție la „iar” cu sensul „din nou” (a greșit iar): e adverb și nu primește virgulă.

Aici se pierd cele mai multe puncte, pentru că multe virgule în plus „sună” firesc. Nu se pune virgulă:

• între subiect și predicat: „Candidații, au intrat în sală” e greșit. Dacă între ele stă o apoziție, o incidentă sau alt element izolat, apar două virgule, care închid inserția: Candidații, emoționați, au intrat în sală. O singură virgulă între subiect și predicat e mereu greșită.
• între predicat și complement: „Am completat, formularul”, „I-am dat, colegului dosarul” sunt greșite.
• între substantiv și atributul lui, cu excepția apoziției, a atributului izolat și a atributivei explicative: „dosarul, candidatului” e greșit.
• înaintea subordonatelor care completează un verb — cele introduse prin „că”, „să”, „dacă”, „ce”, „cine” după verbe ca „a ști”, „a spune”, „a crede”, „a cere”, „a trebui”: Știu că vei reuși. · Mi-a spus să aștept. · E important să ajungi la timp. · Problema e că n-a citit cerința. · Nu știu dacă vine.
• după subordonata-subiect pusă la început: Cine învață constant reușește. Virgula apare doar când subordonata e reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ: Cine învață constant, acela reușește.
• imediat după o conjuncție: „Deși, era obosit, a continuat” și „Mi-a spus că, vine” sunt greșite. Virgula apare după conjuncție doar dacă urmează o incidentă, închisă și ea cu virgulă.

E singurul caz frecvent în care virgula schimbă sensul frazei — și de aceea un favorit al grilelor. Compară:

Testul: scoate propoziția cu „care”. Dacă fraza rămasă nu mai spune același lucru despre cine e implicat („Candidații nu au mai intrat” — toți?), atributiva era determinativă și nu primește virgule. Dacă sensul rămâne același, era explicativă și se izolează între virgule. Când substantivul e deja identificat complet — un nume propriu, „mama mea” — atributiva e aproape întotdeauna explicativă: Ana, care lucrează la secretariat, ne-a ajutat.

Formele lui „care” (pe care, căruia, al cărui) sunt explicate pe pagina despre pronumele relativ „care”.

Conjuncția „și” simplă nu primește virgulă înainte: A citit cerința și a început să scrie. Situația se schimbă când conjuncția se repetă ca să pună accent pe fiecare termen. Atunci se pune virgulă înaintea fiecărei repetări, începând cu a doua:

• Și candidații, și profesorii au fost mulțumiți.
• Nu a venit nici el, nici colegul lui.
• Poți depune dosarul fie azi, fie mâine.
• Ori înveți, ori renunți.

Mai sunt două situații în care virgula stă lângă „și”, dar din alt motiv. Prima: virgula închide o inserție care se termină chiar înainte de „și” — Popescu, agentul de serviciu, și colegul lui au semnat. A doua: „și” are sensul lui „dar” — A promis, și nu s-a ținut de cuvânt. Primul caz e obligatoriu, al doilea e admis. În rest, „și” rămâne fără virgulă.

Enunțurile tipice sunt „Virgula este folosită corect în enunțul…”, „Enunțul punctuat greșit este…” sau „Câte virgule lipsesc din fraza…”. Toate se rezolvă cu aceeași procedură.

Capcana clasică e un nume la început de propoziție. Elena, închide ușa! — „închide” e imperativ, te adresezi Elenei, virgula e corectă. Elena închide ușa. — propoziția spune ce face Elena, „Elena” e subiect și o virgulă ar fi greșită. Forma verbului și semnul de la final decid; citește tot enunțul înainte să judeci virgula.

La întrebările de numărare („câte virgule lipsesc”), parcurge fraza de la stânga la dreapta și notează fiecare motiv: un vocativ la mijloc înseamnă două virgule, o subordonată pusă la început înseamnă una, o conjuncție „dar” între propoziții înseamnă încă una.

Opt enunțuri scrise de noi. Hotărăște unde e greșeala sau câte virgule lipsesc, apoi deschide răspunsul.