Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2015: Seria I și Seria II, comparate

Pentru 2015, arhiva păstrează două serii — Seria I și Seria II —, fiecare cu testul ei complet la toate disciplinele: limba română, istoria românilor și cinci limbi străine (engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă), câte 30 de întrebări. Subiectele nu spun cum au fost repartizate seriile, așa că nu speculăm; pentru pregătire contează că ai două teste echivalente din același an.

Fiecare întrebare are patru variante de răspuns; durata probei din 2015 nu reiese din subiecte. Azi, Regulamentul de admitere din 2026 prevede un test grilă din trei discipline, cu 30 de întrebări pe disciplină, notate separat, și 3 ore pentru toată proba.

Ce face 2015 util e ordinea foarte clară a testelor. La istorie: zece întrebări cu alegere simplă, zece perechi de enunțuri, zece ordonări cronologice. La română, patru blocuri, în aceeași ordine în ambele serii: fonetică și ortografie, vocabular, părți de vorbire și funcții sintactice, frază. E practic o hartă a programei, bună de folosit ca plan de recapitulare.

Fonetică și ortografie

Primele întrebări verifică vocala și semivocala (același „i” sau „u” poate fi una sau alta, după poziție), accentul unor cuvinte uzuale pronunțate adesea greșit, despărțirea în silabe a unor cuvinte cu grupuri de consoane și cu diftongi sau triftongi, scrierea legată sau separată (adverbe, conjuncții compuse, numerale, substantive compuse) și, în Seria I, scrierea numelor proprii compuse, inclusiv un pseudonim de scriitor și un personaj de basm.

Vocabular

Blocul de vocabular a avut șase–șapte întrebări pe serie: familia lexicală (cu un intrus de origine savantă), vocabularul fundamental față de masa vocabularului — în care intră neologismele de specialitate, dar și arhaismele și regionalismele —, sinonimul unui neologism, sensul unei expresii latinești, omonimele și omografele, cuvintele compuse cu elemente savante, derivatele cu sufixe diminutivale, conversiunea și identificarea sufixelor.

Părți de vorbire și funcții sintactice

Partea cea mai lungă a testului. Temele: numele predicativ după „a părea”, exprimat și prin construcții neobișnuite, locuțiunea substantivală cu funcție de subiect, „a avea” auxiliar față de predicativ, adjectivul pronominal posesiv față de pronume, complementul comparativ, perechea „un… altul” (unde „un” e adjectiv nehotărât, nu articol), subiectul inclus, subînțeles sau exprimat, atributul adverbial, complementul de agent într-un vers de Eminescu, complementul indirect exprimat printr-un infinitiv sau printr-un pronume cu prepoziție, subiectul așezat după verb în construcții cu dativ.

Fraza

Ultimele șase întrebări sunt de frază: subiective după verbe și expresii impersonale (inclusiv după un adverb predicativ urmat de „că”), condiționala introdusă de „de”, locativa introdusă de „unde”, o frază lungă cu o concesivă și mai multe subiective, iar în Seria II valorile lui „de” (consecutiv și final) și o modală construită cu „cum… așa”.

Arhitectura e identică, dar temele diferă. Tabelul arată pe ce a insistat fiecare serie.

Au existat și teme comune, ceea ce spune ceva despre prioritățile autorilor: la istorie, ambele serii au amenințarea romană asupra Daciei începând cu Burebista, etapele etnogenezei, teoria imigraționistă, actele Unirii din 1918 și anul 1968 în politica lui Ceaușescu; la română, ambele au un nume predicativ într-o construcție cu „contra” și subiective după expresii impersonale. Dificultatea e comparabilă: dacă rezolvi Seria I ca simulare, Seria II e bună ca test de control, o săptămână mai târziu.

Alegerea simplă

Primele zece întrebări din fiecare serie sunt verificări directe. În Seria I: statutul Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, alianțele lui Mircea cel Bătrân, campaniile lui Iancu de Hunedoara, componența Micii Înțelegeri, tratatul de pace semnat de Ungaria în 1920, titlul luat de Hitler în 1934. În Seria II: instituția centrală a statului medieval, organizarea teritorială a Moldovei, numele pe care și-l dădeau bizantinii, primul domn pământean de după fanarioți, poliția politică sovietică, partidul desființat după înscenarea de la Tămădău.

Perechile de enunțuri

Perechile din 2015 au cerut, mai des decât în 2012 sau 2014, judecarea relației cauzale: în majoritatea lor, ambele enunțuri erau adevărate, iar diferența dintre „cu relație” și „fără relație” decidea punctul. Teme: schimbarea atitudinii Rusiei față de armata română după blocajul de la Plevna, romanizarea și creștinismul, crimele împotriva umanității din secolul XX, poziția marilor puteri față de Unirea Principatelor, reacția lui Ceaușescu la invadarea Cehoslovaciei și construcția național-comunismului. Au existat și falsuri clasice: un conducător maghiar pus în locul altuia, tranziția postcomunistă descrisă ca ruptură totală cu trecutul, politica istoriografică a regimului comunist prezentată pe dos.

Relația cauzală există doar dacă un enunț explică de ce s-a întâmplat celălalt. Două fapte adevărate din aceeași perioadă, puse unul lângă altul, nu sunt automat cauză și efect.

Ordonările cronologice

Blocul cronologic a amestecat epoci îndepărtate și evenimente apropiate: etapele etnogenezei (regatul clientelar, retragerea aureliană, slavii), izvoarele bizantine, privilegiile sașilor și bătălia de la Posada, anii 1917–1918 pe frontul românesc, actele Unirii, regimurile autoritare de după 1917, bătăliile lui Mihai Viteazul din Transilvania, fanarioții în cele două țări, Hitler de la alegeri la legile rasiale, rezistența anticomunistă de la grupurile din munți până la revolta de la Brașov.

Engleza

Engleza din 2015, în ambele serii, a fost construită în jurul ipoteticului: condiționale de toate tipurile, inclusiv mixte (o condiție din trecut cu efect în prezent), „if only” și „wish” cu trecutul simplu sau perfect, „would rather” cu trecutul, „were to” pentru ipoteze puțin probabile, „it's high time”. Alături: inversiunea după „not only” și după „such”, gerunziul față de infinitiv după verbe ca „stop”, „risk” sau „remember”, acordul verbului după „neither… nor” și „neither of”, traduceri din română cu timpuri compuse și cu pasiv, perechi de cuvinte care se confundă și colocații de nivel avansat.

Franceza

Franceza a mutat accentul pe vocabular concret: obiecte și situații de zi cu zi, alimente, grădină, sănătate, expresii figurate, un sinonim argotic pentru polițist și pluralul unui document pe care orice polițist îl redactează. Gramatica a rămas prezentă — acordul participiului (inclusiv cu „en” și urmat de infinitiv), numeralele, pronumele tonice, „ne” expletiv după un comparativ, subjonctivul după „non que”, vorbirea indirectă —, dar cine avea vocabular sărac pierdea puncte chiar la întrebările aparent ușoare.

Germana, rusa și spaniola

Germana a fost un test de propoziții subordonate și conectori: „weil” și „denn”, „obwohl”, „damit”, „ohne… zu” și „anstatt… zu”, „nachdem”, „indem”, „darum” și „trotzdem” cu inversiunea care le urmează. Au completat tabloul pasivul, condiționalul (Konjunktiv II), perechea „liegen / legen” și câteva cuvinte de vocabular practic, cu traducere din română. Rusa și spaniola au avut subiecte proprii în ambele serii.

Temele comune ale celor două serii sunt chiar temele din Anexa 5 a Regulamentului de admitere din 2026. Burebista, romanizarea, regatul clientelar, retragerea aureliană, slavii, izvoarele bizantine, umaniștii, Școala Ardeleană, Roesler, Xenopol și felul în care istoriografia comunistă a tratat romanitatea țin de „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”. Mercurius, comitatele, privilegiile sașilor, Unio Trium Nationum, districtele și Congregația, Domnia, ținuturile Moldovei, descălecatele și regimul fanariot sunt în „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”; Posada, Mircea și Polonia, „campania cea lungă” și bătăliile lui Mihai Viteazul, în „Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității”.

Tudor Vladimirescu, Unirea Principatelor și actele din 1918 intră în „Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari”; tratatul din 1856, Plevna, frontul din 1917–1918, Trianonul, Mica Înțelegere, alianțele cu Polonia și Franța și Pactul Briand-Kellogg, în „România și concertul european”; Regulamentul Organic și constituțiile din 1923 și 1991, în „Constituțiile din România”. Regimurile de după 1917, CEKA, Hitler și crimele împotriva umanității țin de „Secolul XX – între democrație și totalitarism”; epurările din 1952, Tămădăul, anii 1944–1947, rezistența din munți, Paul Goma, Brașovul și tranziția de după 1989, de „România postbelică. Stalinism, național-comunism și disidență anticomunistă”; ONU, Planul Valev, 1968, Tratatul de la Varșovia și crizele din Ungaria, Berlin și Cuba, de „România în perioada Războiului rece”.

La română, vocalele și semivocalele, accentul, despărțirea în silabe și scrierea neologismelor sunt în „Ortoepie și ortografie”; familia lexicală, sinonimele, omonimele, compunerea, derivarea și conversiunea, în „Vocabular”; tipurile de subiect, atributul adverbial, complementul de agent (prin „construcții pasive”) și topica, în „Gramatică”, unde tematica le numește explicit. Ce nu mai apare: vocabularul fundamental față de masa vocabularului, arhaismele și regionalismele, iar dintre subordonate subiectiva și consecutiva; condiționala, concesiva, locativa, finala, modala și atributiva sunt în tematică. Formele se judecă după ultimele ediții DOOM, DEX și Îndreptar, cum cere nota din tematică.

La limbi, tematica 2026 are doar engleza, franceza și germana; rusa și spaniola din 2015 rămân exercițiu. La engleză, condiționalele I–III și mixte, inversiunea, acordul și vorbirea indirectă sunt numite în Anexa 5; la franceză, acordul participiului, pronumele, subjonctivul și discursul indirect; la germană, conjuncțiile, Konjunktiv II, pasivul și construcțiile infinitivale și participiale.

Exerciții scrise de noi, pe temele distinctive ale anului.