Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2012: de la pronunția lui „x” la Planul Valev

Arhiva din 2012 are un singur set pe disciplină, cu 30 de întrebări fiecare: limba română, istoria românilor și cinci limbi străine — engleză, franceză, germană, rusă și spaniolă. Pentru cine se pregătește azi, două lucruri merită observate.

Primul: istoria are o structură curată, pe care o regăsești și în 2014 și 2015 — zece întrebări cu alegere simplă, zece perechi de enunțuri, zece ordonări cronologice, în această ordine. Îți poți împărți timpul pe blocuri. Al doilea: româna merge pe un traseu invers față de varianta întâi din 2010. Începe cu fonetica, trece prin morfologie și sintaxă și se încheie cu vocabularul, pe care mulți candidați îl lasă la urmă și în pregătire.

Din subiecte reiese formatul pe disciplină — 30 de întrebări cu câte patru variante —, nu și durata probei din acel an. Azi, Regulamentul de admitere din 2026 prevede un test grilă din trei discipline, cu 30 de întrebări pe disciplină, notate separat, și 3 ore pentru toată proba.

Fonetica: pronunția literei „x”

Două întrebări separate au cerut seria în care „x” se pronunță [cs] și seria în care se pronunță [gz], iar alte două au verificat triftongii și încadrarea unor secvențe ca diftong sau hiat. Regula de bază: „x” se citește de regulă [gz] în cuvintele care încep cu „ex-” urmat de vocală (examen, exemplu, exercițiu) și [cs] înaintea unei consoane (expert, extras) și în majoritatea celorlalte poziții (maxim, taxi). Regula are excepții, așa că pronunția neologismelor de care nu ești sigur se verifică în DOOM.

Morfologia cuvintelor mici

Partea de morfologie a mers pe cuvinte scurte cu mai multe valori: „o” (articol, numeral sau pronume), „lui” (articol în fața unui nume propriu sau pronume), o locuțiune prepozițională urmată de un pronume personal în genitiv, adjectivul de întărire („însumi”, „înseși”) acordat cu persoana și numărul, numărul verbelor la moduri nepersonale dintr-o frază. O întrebare a cerut enunțul fără greșeli dintre patru, în care testul socotea greșite un adverb acordat ca un adjectiv (de tipul „au răspuns corecți”), „cea mai” pus în fața unui adverb, unde cerea forma invariabilă „cel mai”, și articolul „cel” neacordat în genitiv (de tipul „colegilor cei mai harnici”). Primul și ultimul caz sunt greșeli sigure; pentru „cel mai” în fața adverbului, verifică formularea din ultima ediție a DOOM.

Supinul, în trei întrebări

Supinul — o prepoziție, cel mai des „de”, urmată de o formă identică cu participiul: „de citit”, „de făcut”, „la cules” — a apărut de trei ori, din unghiuri diferite: ce funcție nu poate avea, în ce enunț e nume predicativ, ce valoare și ce funcție are când determină un substantiv. Dacă supinul e un capitol citit în fugă, subiectul din 2012 te-ar fi costat trei puncte.

Vocabularul de la final

Ultimele șase întrebări au fost de vocabular: un neologism din limbajul juridic definit prin sensul lui (anularea unui act normativ), cuvinte din vocabularul fundamental, omonime parțiale, rădăcina unui derivat cu prefix și sufix, sinonimele a două neologisme, seria de cuvinte polisemantice. Pentru un viitor ofițer, termenii juridici de bază — a abroga, a promulga, a invalida, a suspenda — nu sunt o raritate, ci vocabular de lucru.

La acest subiect, cele mai multe greșeli vin din trei locuri.

• Fonetica pe care n-o mai repetă nimeni. Pronunția lui „x”, triftongii și hiatul se învață în gimnaziu și rareori se recapitulează. Patru întrebări din treizeci înseamnă peste 13% din punctajul de la română.
• Subordonatele cu elemente introductive neobișnuite. Subiectiva putea depinde de un gerunziu cu valoare impersonală, iar un „de” popular funcționa ca pronume relativ, în locul lui „care”.
• Frazele de cinci propoziții, în care trebuia să recunoști, în ordine, principala, o completivă directă, o subiectivă, încă o completivă directă și o cauzală. O singură încadrare greșită și varianta cade.

Când „de” introduce o subordonată, încearcă înlocuirile: dacă merge „care” (sau „pe care”), e pronume relativ; dacă merge „încât”, e conjuncție consecutivă; dacă merge „să” sau „ca să”, introduce o finală; dacă merge „dacă” cu sens de condiție, o condițională. Atenție: în „Nu știu de vine”, „de” (tot „dacă”) introduce o completivă.

Comunismul românesc și Războiul Rece au dat singure o treime din întrebările de istorie din 2012. Restul s-a împărțit între Evul Mediu, pașoptism, istoriografie și perioada interbelică.

Ce teme au căzut

• Comunismul și Războiul Rece: Planul Valev și rolul pe care îl rezerva României, CAER ca replică la Planul Marshall, doctrina Truman, Tratatul de la Varșovia, Primăvara de la Praga, Actul final de la Helsinki, relațiile cu Germania Federală, presiunea sovietică din 1946 văzută de un diplomat occidental, cultul personalității și „tezele din iulie”, execuția lui Pătrășcanu și ascensiunea lui Ceaușescu.
• Pașoptismul: programele revoluționare și ce cerea fiecare despre clăcași, apelurile la unire din presa vremii.
• Evul Mediu: alianța antiotomană a lui Mircea cu Sigismund de Luxemburg, obligațiile față de Poartă, posesiunile lui Ștefan cel Mare în Transilvania, alegerea principelui Transilvaniei de către Dietă, politica religioasă a regelui Ludovic I.
• Istoriografia și Antichitatea: lucrarea de căpătâi a lui Vasile Pârvan, harta lui Honterus, ordinea lucrărilor lui Sulzer, Samuil Micu și Roesler, anexarea Dobrogei la Moesia, retragerea aureliană, donariul de la Biertan.
• Epoca modernă și interbelică: instituțiile create după Unire, discursul lui Kogălniceanu despre independență, apropierea de Antanta, Congresul ostașilor moldoveni, Acordul de la München, fascismul italian, Legiunea, scoaterea PCR în afara legii.

Capcana anului

O pereche de enunțuri a descris ideologia comunistă cu trăsăturile altei ideologii totalitare — rasism, antisemitism, naționalism exacerbat. Enunțul e fals, dar sună plauzibil pentru cine a învățat totalitarismele ca pe un singur capitol. Altă pereche a prezentat venirea lui Hitler la putere ca lovitură de stat, deși a fost numit cancelar pe cale legală. Iar la cultul personalității, un singur cuvânt din denumirea oficială a statului făcea enunțul fals. Lecția: învață ce deosebește regimurile și perioadele, nu doar ce au în comun.

Engleza

Engleza din 2012 a fost un test de structuri. Inversiunea a apărut în cinci forme — după „had it not been for”, după „little”, după „no sooner”, după „many” pus la început și într-o construcție narativă cu „what should I…” —, iar alături de ea condiționalele mixte, „had better”, „as though” cu trecutul, „might as well” și question tags după „had better” sau după o propoziție concesivă. Au mai fost ordinea adjectivelor înaintea substantivului, articolul cu substantive abstracte și cu boli, adjectivele compuse cu numeral (tipul „a two-hour journey”, fără „s”), vorbirea indirectă cu un adevăr general și seturi de colocații în care trebuia găsit cuvântul comun.

Franceza

Franceza a fost mai accesibilă decât în 2010 și 2011: acordul adjectivului, demonstrativele, adverbele de timp, partitivul, imperativul unui verb pronominal, numeralele (inclusiv „cent” la plural), pronumele „en” și „y”, subjonctivul după „bien que”, „afin que” și „que… ou non”, vorbirea indirectă, trecutul apropiat cu „venir de”, pasivul și acordul participiului cu complementul direct așezat înainte. Vocabularul a avut puține întrebări: sensul figurat al unui cuvânt, un prefix negativ, asocierea unor cauze cu efectele lor.

Germana, rusa și spaniola

Germana a lucrat mult cu formula „Welche Variante ist richtig?”: patru propoziții aproape identice, dintre care una are ordinea corectă a cuvintelor (verbul pe locul doi în principală, la final în subordonată) sau prepoziția corectă cu acuzativ pentru direcție ori cu dativ pentru loc. Au mai fost pluralul unor substantive, două proverbe de completat, formarea cuvintelor și pasivul. Rusa și spaniola au rămas la nivel de bază: acordul adjectivului, articolul, sinonime și antonime, cazuri și grade de comparație.

Blocul de comunism și Război Rece din 2012 e acoperit direct de Anexa 5 a Regulamentului de admitere din 2026. Planul Valev, CAER, doctrina Truman și Planul Marshall, Tratatul de la Varșovia, Primăvara de la Praga, Helsinki, relațiile cu R.F. Germania și tratatul de pace din 1947 țin de „România în perioada Războiului rece”; presiunea sovietică din 1946, execuția lui Pătrășcanu, ascensiunea lui Ceaușescu și „tezele din iulie”, de „România postbelică. Stalinism, național-comunism și disidență anticomunistă”. Fascismul italian, Legiunea, scoaterea PCR în afara legii, venirea lui Hitler la putere și ideologia comunistă sunt în „Secolul XX – între democrație și totalitarism”.

Pentru restul subiectului: Pârvan, Honterus, Sulzer, Samuil Micu, Roesler și Xenopol țin de „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”, iar retragerea aureliană și donariul de la Biertan intră acolo ca argumente din dezbaterea despre continuitate. Dieta Transilvaniei și politica lui Ludovic I sunt în „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”; Mircea și Sigismund, obligațiile față de Poartă și cetățile lui Ștefan cel Mare în Transilvania, în „Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității”. Programele pașoptiste, apelurile la unire, Congresul ostașilor moldoveni și proclamarea Regatului intră în „Statul român modern”; apropierea de Antanta și politica externă interbelică, în „România și concertul european”; Corpul Ponderator și colegiile electorale, în „Constituțiile din România”.

La română, fonetica, inclusiv pronunția lui „x”, e în „Ortoepie și ortografie” („corespondența sunet-literă”, „diftong, triftong, hiat”); supinul, „o”, „lui”, adjectivul pronominal de întărire și articolul „cel” sunt în „Gramatică”, unde tematica numește explicit supinul, articolul demonstrativ și adjectivul pronominal de întărire; omonimele, polisemia, sinonimele, rădăcina și neologismele, în „Vocabular”. Vocabularul fundamental nu e numit în tematica 2026, iar dintre subordonatele din 2012 subiectiva nu apare în lista „Realizări propoziționale ale unor funcții sintactice”; completivele, atributiva, cauzala și construcțiile condiționale apar. Formele se judecă după ultimele ediții DOOM, DEX și Îndreptar, cum cere nota din tematică.

La limbi, tematica 2026 are doar engleza, franceza și germana; rusa și spaniola din 2012 rămân exercițiu. Inversiunea, condiționalele mixte, întrebările disjunctive, articolul și colocațiile de la engleză sunt numite în Anexa 5; la franceză, partitivul, „en” și „y”, subjonctivul, discursul indirect și exprimarea cauzei și a scopului; la germană, topica, prepozițiile cu dativ și acuzativ, Konjunktiv II, verbele modale și formarea cuvintelor.

Exerciții scrise de noi, pe temele distinctive ale anului.