Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2025: totalitarismele, repetările și o română cu fonetica la final

Formatul a rămas cel cunoscut: limba română, istoria românilor și o limbă străină — engleză, franceză sau germană în arhiva anului —, câte 30 de întrebări cu un singur răspuns corect din patru. La istorie, blocurile au revenit la ordinea obișnuită, după inversarea din 2024: întrebări cu răspuns unic, perechi de enunțuri de judecat, ordonări cronologice.

La română, ordinea s-a schimbat: proba a deschis cu două întrebări de pleonasm și una de ordine alfabetică — un tip nou în seria recentă —, a trecut direct la morfologie și sintaxă, iar fonetica (despărțirea în silabe, accentul, triftongii, pronunția lui „x”) a ajuns spre final, urmată de trei întrebări de vocabular. Cine lucrează mecanic, „fonetica întâi”, are de câștigat dacă exersează și cu ordinea amestecată.

Morfologie

Morfologia a verificat un substantiv în dativ lângă un adjectiv invariabil, seria de cuvinte care sunt exclusiv prepoziții, valorile morfologice a patru cuvinte dintr-un enunț, un numeral ordinal cu valoare de pronume, o construcție incidentă așezată înaintea unei construcții reflexive, un verb cu două forme corecte la indicativ prezent și cazul cerut de anumite prepoziții.

Sintaxă

Sintaxa a fost variată: numărarea complementelor circumstanțiale dintr-o frază, tipurile de enunțuri după scopul comunicării (imperativ, asertiv), „o” fără funcție sintactică, subiectul neexprimat, felul în care sunt exprimate atributele, numărul de predicate verbale și nominale, funcțiile unor cuvinte dintr-un enunț cu „a priva de”, diferența dintre locuțiune conjuncțională și conjuncție compusă, raportul de coordonare, o subordonată atributivă introdusă prin „că”, cauzala și finalele, pronumele relativ ca element de relație și cazul pronumelor relative.

Fonetică și vocabular, la final

Ultimele șapte întrebări au cerut despărțirea în silabe a unor cuvinte compuse și derivate, accentul, numărul de triftongi dintr-un text (inclusiv cei care apar doar în pronunția unor pronume), cuvintele în care „x” se citește [gz], sensul figurat, antonimele unui verb și o serie fără niciun cuvânt derivat.

Prepozițiile cu dativul

Trio-ul „datorită, mulțumită, grație” a apărut în două întrebări: o dată ca serie de prepoziții, o dată ca prepoziții care cer dativul. Reține-le împreună cu celelalte prepoziții cu dativul — „conform”, „contrar”, „potrivit”, „asemenea”, „aidoma” —, dar și faptul că unele dintre acestea pot fi și adjective sau adverbe, iar atunci nu mai cer dativul („o copie conformă”).

Conjuncție compusă sau locuțiune?

Construcțiile incidente

O construcție incidentă e o inserție — „poftim”, „pasămite”, „vezi bine”, „zău” — fără legătură sintactică cu restul enunțului, izolată de obicei prin virgule (uneori prin linii de pauză sau paranteze). Nu o confunda cu vocativul („Hai, Maria, vino!”) sau cu apoziția („colegul meu, Andrei, a sosit”), care au și ele virgule, dar alt rol.

La întrebările de tipul „există X în enunțul…”, marchează în fiecare variantă elementul cerut înainte de a compara. Când cerința e negativă („nu conține”, „nu există”), subliniază negația: în 2025, pleonasmul a venit în pereche, o dată cu cerință pozitivă și o dată cu cerință negativă.

Totalitarismele

Un bloc tematic compact, de șase întrebări: nazismul și fascismul — totalitarismul ca formă de organizare, poliția politică a regimului nazist, rădăcinile nazismului în umilința de după Versailles, cronologia măsurilor antisemite, programul și drumul spre putere al lui Mussolini, corporatismul atribuit greșit propagandei naziste. S-a adăugat teza Cominternului despre România ca „stat multinațional”.

România între 1944 și 1989

Mai multe întrebări cu dată exactă decât de obicei, alături de altele de context: intrarea trupelor sovietice în București, anunțarea retragerii lor, congresul partidului din 1974 și programul lui, manualul lui Mihail Roller și rolul exagerat dat slavilor, reforma agrară din 1945 și refuzul lui Petru Groza de a demisiona, poziția României în 1968 față de intervenția din Cehoslovacia. Și o dată greșită din cariera lui Nicolae Ceaușescu, ascunsă într-o pereche de enunțuri.

Evul Mediu și secolul al XIX-lea

Pentru Evul Mediu: invazia tătară, diploma cavalerilor ioaniți și răscoala lui Litovoi, primii domni ai Țării Românești, campaniile lui Iancu de Hunedoara, începutul colaborării lui Mihai Viteazul cu Liga Sfântă. Pentru epoca modernă: Supplex Libellus Valachorum, domniile regulamentare (două ordonări cu numiri și sfârșituri de domnie), tratatele ruso-turce de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în 1849, petițiile de la 1848, reformele lui Cuza în ordinea adoptării și drumul de la Congresul de la Paris la recunoașterea independenței. Constituția din 1938 a primit două întrebări: data promulgării și juristul care a elaborat-o.

2025 este anul în care repetările se văd cel mai clar. Câteva exemple din seria 2021–2026:

Și la limbi: pronumele accentuat după „parler de” și auxiliarul verbelor „descendre” și „sortir” la franceză apăruseră deja în 2021. Concluzia practică: fiecare subiect vechi rezolvat și înțeles e o șansă reală de punct la examenul tău.

Engleză

Proba de engleză a avut nivelul cel mai ridicat dintre cele trei limbi. A început cu colocații („a grain of truth”, „a ray of hope”) și substantive colective pentru animale („a gaggle of geese”, „a herd of cattle”) și a continuat cu „borrow / lend”, „neither of whom”, „needn't have” + participiu, „was able to”, inversiunile cu „seldom” și „should”, construcția „strange though it may seem”, „deny” și „it's no use” urmate de „-ing”, confuzia „lie / lay”, întrebările disjunctive (tag questions) după „I am not” și după „everybody”, condiționalul mixt și participiul perfect pasiv („having been kidnapped”).

Franceză

La franceză: genul substantivelor, „folle”, partitivul după negație, „cet”, „quatre-vingts”, pronumele „on” și „qui”, pronumele accentuat după „parler de”, pronumele posesiv, „ne pas” + infinitiv, acordul la verbele pronominale, auxiliarul verbelor „monter”, „descendre”, „sortir”, „passer” (cu „avoir” când au complement direct), indicativul după „il est évident que”, „plutôt / plus tôt”, „soit… soit” și prepozițiile cu nume de țări.

Germană

Germana a avut gramatică de bază — dativul plural, declinarea adjectivului, superlativul „am besten”, Konjunktiv II, „sich kümmern um”, adverbe pronominale, „gegenüber” cu dativul — și câteva tipuri mai rare: familii de cuvinte (găsește intrusul), explicarea unei expresii și o traducere din română cu conjunctiv trecut și verb modal.

La istorie, subiectul din 2025 se împarte aproape fără rest pe cele nouă teme din Anexa 5 a Regulamentului de admitere din 2026. Totalitarismul, Gestapo, Versailles, Mussolini, măsurile antisemite, teza Cominternului și scena politică interbelică țin de „Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice în România și în Europa”. Statutul lui Cuza și Constituția din 1938 intră în „Constituțiile din România”. Invazia tătară, diploma ioaniților, Litovoi, primii domni ai Țării Românești și Mercurius țin de „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”; Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul și Liga Sfântă și tratatele ruso-turce până la Adrianopol, de „Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității”. Supplex Libellus Valachorum, domniile regulamentare, petițiile de la 1848 și reformele lui Cuza sunt în „Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari”; drumul de la Congresul de la Paris la recunoașterea independenței, în „România și concertul european”. Intrarea trupelor sovietice în București, reforma agrară din 1945, cererea regelui ca Groza să demisioneze, venirea lui Ceaușescu și congresul din 1974 țin de „România postbelică”; retragerea trupelor sovietice și intervenția din Cehoslovacia, de „România în perioada Războiului rece”. Iar manualul lui Roller, care minimaliza romanitatea în favoarea slavilor, e o întrebare din „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”.

La română, 2025 e primul an din arhiva Academiei (2010–2026) în care apare termenul „complement prepozițional” — deocamdată doar printre variantele greșite, alături de „completivă prepozițională”; în 2026 a trecut în răspunsurile corecte. Tematica 2026 numește explicit ambele noțiuni, deci se învață. Restul probei e acoperit capitol cu capitol: „ordonarea cuvintelor după criteriul alfabetic”, silaba, accentul, triftongul și corespondența sunet–literă la „Ortoepie și ortografie”; pleonasmul, sensul figurat, antonimele, derivarea și compunerea la „Vocabular”; prepoziția, adjectivul, numeralul, flexiunea verbului, „construcții incidente” și „construcții cu pronume reflexive”, enunțurile imperative și asertive, subiectul neexprimat, atributul, predicatul verbal și nominal, cauzala, finala și atributiva la „Gramatică”.

La limbi, engleza din 2025 începe chiar cu un capitol din Anexa 5 — „colocații” — și continuă cu substantive colective, verbe modale, inversiunea, vorbirea indirectă, condiționalele mixte, întrebările disjunctive și pasivul. La franceză: genul, acordul adjectivului, înlocuirea partitivului cu „de” după negație, numeralul, pronumele personale, posesive și interogative, acordul participiului trecut și „si” condițional. La germană: adverbele pronominale, recțiunea, prepozițiile cu dativul, Konjunktiv II, construcțiile infinitivale, familiile de cuvinte și „traducere/retroversiune” — toate numite ca atare în tematică.