Subiectele de admitere la Academia de Poliție din 2022: complementele, romanitatea și capcanele anului

Formatul a rămas cel din anul precedent: limba română, istoria românilor și o limbă străină, câte 30 de întrebări cu patru variante și un singur răspuns corect. Arhiva are o singură variantă pe disciplină, iar la limbi păstrează cinci probe: engleză, franceză, germană, rusă și spaniolă.

La istorie s-au păstrat cele trei blocuri — întrebări cu un singur răspuns, perechi de enunțuri de judecat (adevărat, fals, cauzalitate) și ordonări cronologice. La română, ordinea a fost cea obișnuită: fonetică, vocabular, morfologie, apoi o sintaxă lungă, care a ocupat aproape jumătate din probă.

Două teme din 2021 au revenit aproape neschimbate: valorile morfologice ale lui „și” și înfrângerea lui Ioan Vodă cel Viteaz prin trădarea boierilor. Primul semn, în seria recentă, că subiectele anului trecut merită lucrate cu atenție.

Fonetică și vocabular

Fonetica a ocupat doar trei întrebări: diftongi și hiat în două enunțuri scurte, o serie de cuvinte care trebuiau să aibă toate vocale în hiat și raportul litere–sunete într-un cuvânt cu „x”. Vocabularul a cerut serii de pleonasme construite din cuvinte savante (de tipul „a conlucra împreună” sau „prognoză de viitor”, unde al doilea termen repetă sensul primului), două întrebări cu serii de sinonime, în care variantele greșite ascundeau câte un intrus, sensurile unui verb polisemantic în trei contexte și scrierea compuselor — inclusiv nume proprii, porecle și grade militare.

Morfologie

S-a cerut cazul substantivelor după prepoziții, cu o capcană: aceeași prepoziție poate cere genitivul într-un enunț și acuzativul într-o expresie fixă. Au urmat „i” ca verb predicativ, verb copulativ sau pronume, formele posesive de tipul „un prieten de-al meu” (toate corecte), numărarea verbelor la moduri predicative și nepredicative, tipurile de conjuncții și valorile lui „a fi” în construcții pasive.

Sintaxă

Fraza a început cu subordonatele introduse prin „unde” — patru enunțuri, patru tipuri diferite de propoziții — și a continuat cu „cum” cu valoare temporală sau cauzală, predicativa, numărarea propozițiilor și a subordonatelor într-o frază lungă. Ultima întrebare a verificat genitivul relativ: articolul se acordă cu obiectul posedat, pronumele cu posesorul (vezi articolul genitival).

Între întrebările 24 și 29, subiectul a verificat numai complemente circumstanțiale: de mod, de cauză, de scop. Nu s-a cerut doar recunoașterea lor, ci și cuvântul de care depind și numărul lor într-o serie de enunțuri. Tiparele de mai jos, cu exemple scrise de noi, acoperă tot ce a apărut:

Complementul circumstanțial nu depinde numai de verb. Întreabă-te ce cuvânt determină: poate fi un adjectiv, un adverb, o interjecție („haide repede”), un gerunziu sau o locuțiune verbală („a luat-o repede la fugă”).

Cine a învățat regula „complementul determină verbul” a pierdut aici mai multe puncte deodată. Soluția e simplă: la fiecare complement, subliniază și cuvântul regent, apoi spune ce parte de vorbire e.

Terminologia din 2022: subordonatele cerute de un verb cu prepoziție fixă („a se gândi la…”) erau analizate atunci ca completive indirecte. În subiectul din 2026, construcțiile cu prepoziție cerută de verb au primit denumirea din gramatica școlară actuală: complement și completivă prepozițională.

Ideea de romanitate, de la umaniști la istoricii moderni

Cel mai consistent fir al anului a fost istoria ideii de romanitate: umaniști italieni ai secolelor XV–XVI, autori din Regatul Ungariei și din Polonia, cronicarii moldoveni, Dimitrie Cantemir, apoi istoricii secolului XX care au studiat tema. Trei întrebări au cerut ordonarea unor autori și lucrări, iar două au judecat afirmații despre ei — una punea alături viziunea lui C.C. Giurescu despre romanizare și felul în care regimul comunist din primii ani a deformat etnogeneza.

Transilvania medievală și instituțiile

Un al doilea fir: extinderea autorității regalității maghiare în Transilvania — etapele ei, așa cum le-a propus un istoric al perioadei, primele mențiuni ale unor conducători și comitate, apariția Țării Făgărașului în izvoare. S-au adăugat dregătoriile din Sfatul domnesc, pierderea Transilvaniei de către Mihai Viteazul și ansamblurile pictate din vremea lui Constantin Brâncoveanu.

Epoca modernă și secolul XX

Pentru secolul al XIX-lea: Regulamentele Organice (cu datele diferite de intrare în vigoare în cele două principate), proiectele de reformă ale „partidei naționale”, tratatele de la San Stefano și Berlin, conducerea Partidului Conservator în primii ani. Pentru secolul XX: formarea României Mari în Basarabia și Bucovina, Constituțiile din 1938 și 1948, ideea „statului țărănesc” din anii '20, delegația de la Conferința de pace de la Paris, CAER, retragerea trupelor sovietice, deschiderea spre Occident din anii '60 și degradarea relațiilor externe din anii '80.

Mai multe întrebări au ținut de istoria universală: Revoluția rusă și formarea URSS, colectivizarea sovietică, blocada și zidul Berlinului, intervenția sovietică din Afganistan, sindicatul Solidaritatea. Iar o întrebare a cerut numărul de state cu care România avea relații diplomatice la un moment dat — un detaliu pur de memorie, pe care nu merită să pierzi timp la examen.

Engleză

Proba de engleză a urcat nivelul: două traduceri din română (una cu „dacă n-ar fi…”, redată prin „if it weren't for…”, alta cu dubla negație românească, care în engleză devine simplă), inversiuni în condiționale („were he to…”, „had we known…”), condiționale mixte, „make” la pasiv (cu „to”) și „let” (fără „to”), diferența dintre „go on doing” și „go on to do”, verbe cu particulă („bring up”, „carry on”), „the police” cu verb la plural și întrebarea disjunctivă (tag question) după „nobody”. Restul — cuantificatori, adverbe fără „-ly”, timpuri narative — a fost gramatică de bază, dar în enunțuri cu trei-patru goluri.

Franceză

La franceză s-au cerut feminine neregulate („gentille”, „longue”), adverbe în „-ment” cu ortografie capcană, articolul după negație, conjuncțiile care cer subjonctivul („quoique”, „pour que”) față de cele care cer indicativul („si bien que”, „comme”), „faute de”, numeralele cu „cent”, pronumele „dont” și „en”, pronumele posesiv, ordinea pronumelor complement, „auquel” și subjonctivul trecut după o expresie impersonală.

Germană, rusă, spaniolă

Germana a pus accent pe adjective cu prepoziție fixă („stolz auf”, „schuld an”), pe construcțiile cu „damit” și „statt… zu”, pe participiul I („tretend”), pe substantive compuse, un proverb, pluralul și dativul plural, perfectul cu „sein” și dublul infinitiv al modalelor. La spaniolă s-au testat pronumele combinate („se la”, „me lo”) și subjonctivul în relative cu antecedent nedefinit; la rusă, cazurile după prepoziții, instrumentalul și antonimele.

Subiectul din 2022 se suprapune aproape integral peste Anexa 5 a Regulamentului de admitere din 2026. La istorie, umaniștii, cronicarii, Cantemir și istoricii care au scris despre etnogeneză intră în „Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”. Extinderea regalității maghiare, comitatele, Țara Făgărașului și dregătoriile din Sfatul domnesc țin de „Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX–XVIII)”, iar Roșcani și Mirăslău, de „Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității”. Regulamentele Organice, proiectele „partidei naționale” și unirea Basarabiei și a Bucovinei sunt în „Statul român modern”; San Stefano și Berlinul, în „România și concertul european”; Constituțiile din 1938 și 1948, în „Constituțiile din România”; CAER, retragerea trupelor sovietice, Conferința de pace de la Paris și deschiderea spre Occident, în „România în perioada Războiului rece”.

Întrebările de istorie universală nu sunt un corp străin: tema „Secolul XX – între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice în România și în Europa” cere explicit și Europa, deci URSS, colectivizarea sovietică sau Solidaritatea se învață împreună cu ideea „statului țărănesc” și cu regimurile din România.

La română, fonetica ține de „Ortoepie și ortografie”, iar pleonasmul, sinonimele, polisemia și compusele de „Vocabular”, unde tematica le numește pe toate. Cazul după prepoziții, verbele copulative, posesivele, conjuncțiile și pasivul cu „a fi” sunt capitole din „Gramatică”, la fel ca circumstanțialele de mod, de cauză și de scop, numite ca atare în tematică. Diferența de terminologie contează: tematica 2026 numește explicit complementul prepozițional și completiva prepozițională, deci o subordonată ca „Mă gândesc unde va pleca”, analizată în 2022 drept completivă indirectă, se învață azi ca prepozițională.

La limbi, tematica de engleză numește inversiunea, condiționalele I–III și mixte, pasivul, vorbirea indirectă, întrebările disjunctive și substantivele colective, adică aproape toată proba din 2022. La franceză apare exprimarea cauzei, scopului, consecinței și concesiei; la germană, construcțiile infinitivale și participiale, verbele modale și recțiunea. Rusa și spaniola nu mai sunt în regulamentul 2026.